Ce o fi greşit ţara asta, de are parte în fruntea bucatelor de mulţi inşi care par luaţi de pe tractor şi băgaţi în costum Armani, nu ştiu. De fapt, ştiu, dar nu spun acum, neavând eu aici atâta spaţiu la dispoziţie. Pleacă o faţă dubioasă, ca aceea a proaspăt dus ministrului Barbu şi tu te gândeşti că, poate acum, o să vină în loc una dacă nu potrivită ca aspect, măcar recomandată de calităţile intelectuale şi manageriale. Nu apuci să te ocupi prea mult cu gânditul, că ţi se taie macaroana cu un gigel al cărui look ştirb de prestanţă numai delectări culturale nu inspiră. Te hotărăşti să mai laşi deoparte pornirile tale lombrosiene incorecte politic, se ştie că nu trebuie să judeci oamenii după aspectul exterior; chestie cu care tu nu eşti de acord, dar obiceiul ăsta e un defect personal pe care ţi-l recunoşti. Te uiţi, deci, puţin mai cu luare aminte prin biografia căreia toţi îi spunem acum CV, aşa, de-o emancipare culturală.
Afli că titularizatul e un răspopit de bună voie care şi-a pus crucea în cui, pentru a se înfrăţi cu dracul făcător de prozelitism prin politica naţională. Faptul că, în actuala stagiatură, este preşedintele Comisiei pentru Cultură apare ca absolut firesc, în condiţiile în care Zgonea e Preşedinte la Cameră fără ca Dumnezeu să trăsnească Palatul Parlamentului. Cu averea stă satisfăcător în declaraţii, mulţumim Domnului, deşi se putea mai bine şi mai mult. Precum orice demnitar care se respectă, s-a duhovnicit oleacă şi cu DIICOT-ul, atunci când băsiştii au confiscat alcoolul contrafăcut de coana ex-preoteasă împreună cu mama dumnealui. Nu se socoteşte, că nu poţi, conform tradiţiei autohtone, să-i pui politicianului în cârcă tot ce fac femeile lui acasă când el trudeşte pe la un secretariat de stat. Lucrarea-i de căpătâi pare a fi iniţiativa legislativă înaintată pentru legalizarea “plagiatului accidental”; pe înţelesul nostru, al profanilor – cam ce i s-a întâmplat lui Ponta când s-a trezit cu scrierile altora în propriul doctorat, fără să fie întrebat.
Dar, cum ziceam la început, diavolul îşi bagă coada şi nu poţi să rezişti ispitei de a privi, neprincipial, la faţa omului. Măi nene, i se vede de la multe poşte basca de tractorist cu moţ de activist artificial lipit. Adică, perfect normal în logica alegerilor pe care le facem noi, tractoriştii majoritari ai electoratului românesc.
P.S. Niciun tractorist nu a fost lezat în cursul redactării acestui textuleţ. Tractoriştii sunt oameni onorabili şi la locul lor, atunci când nu lasă basca şi maieul pentru a urca în scaune ministeriale de unde să se ia puţin la manivelă cu Pleşu. Care nu poate fi azi ministru al Culturii în România, neavând faţa, basca şi manivela necesare.
