Imaginea Preşedintelui CJ Prahova intrând la ICCJ cu perfuzia ţinută de Şeful Ambulanţei locale m-a umplut de lacrimi; de râs, evident, eu având serviciu la Academia Caţavencu, nu la Ambulanţa din Ploieşti. Dincolo de ridicolul spectacolului, ni se arată iar relaţiile dintre micii feudali şi şefuleţii serviciilor. Ceva la nivelul unei vasalităţi moderne, nealinierea cu dorinţele Stăpânului pedepsindu-se tot prin decapitare, deşi nu la propriu.
Mircea Cosma e la al treilea mandat şi, fără intervenţia legii, ar fi beneficiat de jilţ pe viaţă, în tradiţia democraţiei româneşti; una originală şi unde alegătorii se duc la urne să-şi realeagă nobilimea, nu să-i aducă aminte cine ar trebui să aibă, de fapt, Puterea. E trist că ne dovedim un popor căruia îi place, majoritar, supuşenia, dimpreună cu sărumâna şi căciuleala în faţa aşa-zişilor reprezentanţi. Nu contează că Şeful şi toţi ai lui pun stăpânire pe judeţ, nouă ne e simpatic foc că-i băiat deştept şi ştie să le-o zică de la obraz ălora care ar vrea să le ia locul, să fure şi ei. Nici nu-i mare lucru să te menţii la cote înalte în admiraţia electorilor, un pui subdezvoltat şi un kilogram de orez, o dată la trei luni, fac minuni.
Arestările acestor guzgani le aduc destulă compătimire publică, fiind clare lucrătura politică şi nevinovăţia prigoniţilor. Dacă mai turnează şi nişte idei telenovelistice, succesul de imagine-i garantat. Nu se face să plimbi omul cu perfuzia în mâna Doctorului-Şef, o avea şi purtătorul treabă la muncă şi din cauza procurorilor nu merge bine România. Nu se gândesc miliţienii ăştia că nouă ne dau lacrimile la astfel de scene, când vedem cum zboară puiul cu aţa?
Foto: MEDIAFAX
