Atunci când se prăbuşeşte un avion, Prim-Ministrul e la restaurant şi vestea nu îi tulbură vizibil digestia social-democrată. Când cad autocare de pe poduri şi zăpezi însemnate cu roşu de meteorologi, acelaşi Premier e în sala de baschet, frământat de grijile naţiunii aflate sub ocupaţie băsistă. Ţara s-a procopsit cu tot ce şi-a dorit: un lider care să guverneze în studiouri TV şi să îi spună că Puterea e, de fapt, la Cotroceni – iar asta nu-l lasă pe el să mărească accizele şi nivelul de trai.
Dacă tot ce-ţi trebuie pentru a fi Şeful Executivului în România e să reciţi mantra cu “Jos Băsescu”, mă întreb de ce n-ar fi oricare dintre noi calificat pentru o aşa demnitate. Propun ca, în spiritul unei şi mai democratice funcţionări sociale, postul de Prim-Ministru să fie atribuit prin rotaţie şi tragere la sorţi publică, la care să participăm cu toţii; televizat, ca la extragerile Loteriei Naţionale, cu turbosuflantă şi asistenţi străini, să nu iasă discuţii şi câştigători majoritar gălăţeni. Nu văd necesitatea prezentării prealabile de către candidaţi a CV-ului şi nici măcar a unei fişe medicale; cazurile de mitomanie agresivă şi obsesie maniacală fiind nu numai binevenite, dar şi argumente în plus pentru eligibilitate.
De la alegeri vor fi, bineînţeles, excluşi băsiştii notorii, de altfel din ce în ce mai puţini. Proba se va face cu un detector nu de minciuni, că tocmai am explicat de ce, ci cu un test special al alcoolemiei; în sensul că, dacă după un kil de whiskey cercetatul nu întreabă de Elena Udrea, atunci totul e în ordine şi poate fi înscris normal pentru competiţie. Mandatul să fie de o zi, să ajungă la cât mai mulţi şi să aibă oamenii simpli ocazia să-l înjure pe dictator nu doar platonic, adică la cârciumă.
Eu cred că rezultatele unei astfel de guvernări vor fi de-a dreptul satisfăcătoare, deoarece, printre atâţia nominalizaţi, e imposibil să nu se nimerească unul priceput la bugete, proiecte de dezvoltare şi Google Maps. Cum suntem o ţară de maeştri în fotbal, politică, filozofie neaplicată şi cam tot ce ţine de gândirea neînsoţită de acţiuni concrete, de ce nu am fi şi una de Prim-Miniştri? Că bastonul funcţiei respective – aşa cum e practicată acum – îl avem în raniţă cu toţii de la Mama-Natură, nu numai cea originală, dar şi aceea la sânul căreia bălim în faţa televizoarelor. Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, să fii şi tu Prim-Ministru peste ciolane!
