“Nu mai am nicio relație cu Dan Voiculescu, nu mai sunt prieten nici cu Victor Ponta”. (Crin Antonescu, la Realitatea TV). Lungă şi grea a fost trezirea din somnul cel de moarte, în care-l adânciră tiranii de băsişti. După atâta luptă unită împotriva inamicului comun, USL-ul se îneacă precum minoritarul la mal. Aşa cum tot marinerul de mult a prezis, Antonescu nu va fi niciodată mareşal la Cotroceni. Că doar ştia el bine, ca fost coleg de conglomerat politic, câţi pui de lele se învârt sub aripa ocrotitoare a onorificului Iliescu. Numai Crin, săracu’, nu vedea ce orice vecin cu vizor la uşă observa.
În PSD nimeni nu se iubeşte cu nimeni, fiind acolo un grup organizat pe criteriile mărturisite de Ioan Rus. Nici măcar între Ponta şi Maestrul din Zambaccian nu e vreo dragoste adevărată, platonică ori deocheată, învăţăcelul afirmând cândva, cu uşurinţă, că nu a fost “niciodată prieten cu Adrian Năstase”. E doar sex pe interes în grup, cu satisfacţii pentru toţi atât timp cât ştii să regulezi profitabil pentru tine şi partid banul public. Născut ca un anus contra naturii, din anusul gălăgios al Patronului Voiculescu, USL-ul nu mai funcţionează azi intact, ci doar în inerţia unui contract. Până la ruperea oficială a acestuia nu pare a mai fi mult; lucrurile se vor lămuri odată cu nominalizarea candidaturii la Preşedinţie.
De unde până mai ieri Crinul adormise de unul singur în cursă, sub efectul irezistibil al propriilor efluvii, acum a început să se vânture varianta Oprescu pe post de trădare în amor. Iar dacă pre(a)marele va urma traseul lui Băsescu şi va ajunge Preşedinte, vorba CTP-ului: ne retragem ca şi Cristoiu în bibliotecă să naştem pui vii, pe care îi vom omorî din pripă, să nu ajungă şi ei să vadă grozăvia. Băsescu se îndoieşte de aşa apocalipsă, dar se vede treaba că nu-i cunoaşte bine pe românii despre care el crede că vor ieşi în stradă să se apere de mărirea accizei pe carburanţi. Nea Trăienică, dictatorule, asupritorule, agricultorule, ai cam pierdut binişor contactul cu realitatea românească, cea fără TV pe frontispiciu, de când te-ai baricadat la Cotroceni. Tocmai eşecurile şi mânăriile lui Oprescu la Primărie îl fac redutabil în ochii majoritarilor, că nu degeaba cred ei că puşcăriaşii PSD-ului sunt toţi victime nevinovate, deşi nu se duce vreunul la CEDO să dea de pământul european cu justiţia băsistă. Iar stilul “popular”, şmechero-golănesc practicat de doctor (apropiat celui drag uneori actualului prezident), e un argument forte în ochii mulţimilor juisând la gândul plasării viitoare a lui Băsel în spaţiul eliberat de martirul Bombonel.
Eu, unul, mă pregătesc pentru orice eventualitate; îmi iau rachetă de tenis, trening chinezesc şi o faţă încruntată, să nu-l las pe CTP să joace cu zidul. Sunt convins că o să mă bată cu mâna stângă, dar un călcâi à la Năstase tot îmi iese; unul din astea îl făcea şi pe Smith să zâmbească, în timp ce îl înjura în gând pe profetul ţăcănit Ilie. C-aşa-i în tenisul amator, important e să participi; exact cum face şi amatorul Crin în politică, fără să ştie că va pierde, la Grivco la masa verde.
