„Mănâncă legumele din ciorbă”, îmi repeta mama, exasperată că o strecor și culeg bucățile de carne. Cumva soarta a avut grijă de acest aspect și am ajuns față-n față cu un bol de mâncare plin cu legume.
Să trimiți un carnivor înverșunat într-un restaurant (raw-)vegan e ca și cum ai trimite un ateu într-o chilie. Și viceversa. Am ajuns, căutând experimente culinare, să iau masa la restaurantul Barca, un local ascuns de ochii fițoși ai lumii, pentru că a mânca numai legume nu a devenit încă un trend.
În universul veganilor am realizat că simplul proces de alimentare e o filosofie totală. La Barca se îmbină mâncarea cu religia, astfel încât totul să aibă o aură spirituală. Dar astea aveam să le aflu la final, până acolo fiind frumos întâmpinat la intrare de un chelner zâmbitor și poftit la o masă. Afară terasa era plină, așa că a trebuit să optez pentru o masă în interior, unde-i răcoare și muzică plăcută. Primesc un meniu, alb, curat, cu scris mult și mare, din care aflu nu doar numele preparatelor și ce conțin ele, ci și aportul de vitamine și celelalte elemente trebuincioase organismului. Îmi satisfac curiozitatea privind ingredientele și abia apoi mă lovește realitatea crudă: restaurant vegan = fără carne = ce mănânc? Dacă am fost prea subtil, numeroase feluri de mâncare sunt crude. Pentru „ușor încălzite” există o altă rubrică în meniu. Cu ce să încep? Cumva las impresia că sunt de-ai locului, în ciuda faptului că mă uit stingher în meniu și e evident că nu știu dacă să-mi comand apă sau apă cu lămâie. Cer o supă de roșii (12 lei), curios de amestecul prezentat în meniu: roșii, avocado, țelină, usturoi și busuioc. Din meniu aflu că-i recomandată vara pe caniculă și că-i rece. Sună bine. Apoi, felul doi, spaghetti Marinara (15 lei) cu sos de roșii. Aveam mai târziu să aflu că sunt paste din dovlecel, un aliment pe care-l uram cu înverșunare până atunci. Și drept răcoritoare o bere de malț. Din păcate, am încurcat procesul de servire, comandând desertul la final, altfel ordinea în care mi-ar fi fost aduse felurile de mâncare era alta: berea, savurată 10-15 minute, desertul, supa și apoi felul doi. Pentru o primă vizită nu-i dramă.
Supa este într-adevăr răcoritoare și pare o spumă de roșii în amestec cu ingredientele de mai sus. Gustul îmi amintește de copilărie când bunicii făceau bulion la cazan și-l mâncam cald cu pâine. Aici pâinea e altfel: triunghiuri de semințe, migdale și cereale (7-10 lei). Pâinea de migdale a mers perfect cu supa de roșii, cea de cereale lăsându-mi impresia că mănânc carton. După doar jumătate de bol de supă mă simțeam sătul. Dar eram abia la jumătatea drumului, pastele fiind aduse prompt. Aici șocul a fost și mai mare: paste din dovleac crud, asezonate cu sos de roșii, măsline și ciuperci crude. Totul arăta îmbietor, dar mă simțeam într-o altă dimensiune culinară. Unde-i mirosul preparatelor pe grătar? Aburul? Doamne, carnea!? Începutul a fost mai greu, dar până la urmă am dovedit jumătate de porție, de asemenea, șocant de sățioasă.
În ciuda faptului că nu-i ordinea corectă, la desert am ales tortul de ciocolată (14 lei). Ceva ce nu are legătură absolut deloc cu ciocolata din comerț ori alte localuri. Pur și simplu, e un gust nou. E ca și cum ai mesteca din nou gumă Turbo după 15 ani.
Verdictul? Durează să te obișnuiești cu mâncarea crudă, sănătoasă și, în cazul meu, legumele. Cunosc oameni care nu mănâncă decât (raw-)vegan. Arată și se simt bine, chiar și atunci când ronțăie nonșalanți un morcov pe stradă. La Barca totul este gustos, al naibii de sățios și bag mâna-n foc (n-am voie că e raw-vegan, dar o fac) că-i sănătos din cale-afară. Mi-am propus ca de acum încolo să mănânc mai des legume, chiar și crude. Deci mai multe roșii și țelină-n șaorma, te rog.
