Există două lucruri pe lumea asta pe care încă nu le-am descoperit cu precizie. Indiferent de avântul tehnologic, geniile de la Nobel, ori Monica Tatoiu, nimeni nu știe cu precizie unde este punctul G și cum este corect să te speli pe dinți. Cum de punctul G vom discuta cu altă ocazie, după ce îi dăm șanse Tatoaicei să se pronunțe asupra subiectului, azi aprofundăm problema periajului dentar.
Cum la români igiena dentară e pe un binemeritat loc coișpe, primordiale fiind semințele, energizantele și altele care îţi fac gaură în zâmbet, dacă ai de gând să rămâi în poze cu toți dinții trebuie să iei problema de coada periuței și să te preocupi singur. De aici pleacă problema. Opiniile privind periajul sunt la fel de multe precum partidele politice. Nu știi dacă se începe de la stânga, de la dreapta, din față, din spate, cu mișcare în jos, în sus, circulară, triunghiulară etc. Da, o să spuneți că e important să bagi pastă-n gură, dar ce folos dacă o freci aiurea de dinți? Și săpunul e bine să-l freci de piele, dar să facă nițel clăbuc, nu? Problema nu e doar cum să miști mâna, ci și cât de repede. Dacă periajul durează mai mult de 10 minute, îți lezezi gingia. Dacă e prea scurt e frecare la dinte de lemn. Dacă freci cu Mach 3 e „albirea dintelui în Ajun”. Pariez că dacă mi-ar comenta 10 stomatologi diferiți acest text, aș obține nouă modalități diferite de periaj și o reducere la un detartraj.
Cea mai câștigată generație e cea sub 10 ani. Se bucură de faptul că periuțele electrice sunt accesibile și așteaptă cu nerăbdare să se spele cu aplicația de iPhone în gură. Pe de altă parte, te dor pe tine dinții când îi auzi că spun „nu ne mai spălăm pe dinți pentru că mestecăm gumă. În reclamă spune că ține loc de periaj”. Și peste ani vom avea în gură doar gust de gumari.
