Dezvăluirile de dată recentă ne arată un fapt senzațional și banal în același timp. În 1990, în Piața Universității, nu s-au caftit protestatarii cu minierii lui Ilici. S-au confruntat două tabere manipulate de oamenii Securității ceaușiste aflate în plin proces de ”rebrenduire”, cum ar zice corporatiștii. Cu alte cuvinte securiștii au livrat și modelat ambele curente de opinie într-un joc infect de tip win-win în care secretarii de partid reșapați au înfrânt definitiv.
Povestea este senzațională pentru că alimentează cu argumente solide opinia conform căreia Securitatea de tip bolșevic a fost în 1989 și organ de represiune și masă de revoluționari iar după 1990 a fost și la putere și în opoziție. Când oamenii lui Miron Cozma, zis și informatorul Paul, l-au troznit în cap cu toporul pe Marian Munteanu, zis și sursa Ioan în contestatele scriptele securității, și i-au caftit adepții cu furtunul de presiune, habar nu aveam că în spatele acestui joc de-a șoarecele și pisica se afla gașca de securiști a lui Pleșiță. Credeam ca fraierii în înfruntarea dintre bine și rău, credeam că anticomuniștii n-au murit chiar toți la Canal și că țara mai are resurse și fibră morală. În timp ce noi protestam pe bază de folk leșinat și discursuri tembele despre bine și rău, Securitatea se pregătea pentru o domnie care durează și astăzi și va dura 1000 de ani.
A venit apoi diversiunea sângeroasă de Târgu Mureș în care ungurii și românii s-au căsăpit pe străzi asistați de zâmbetul criminal al bolșevicului de la Cotroceni ales în funcție de peste 80% cu un slogan sugestiv: „un președinte pentru liniștea noastră”. Au urmat vreo 6 ani de liniște în care secretarii de partid și rezerviștii securității au prăbușit industria și au furat banii din bănci. Lângă criminalul Ilici a apărut și păpușarul Măgureanu, noul șef al noii securități născute din diversiunea sângeroasă de la Târgu Mureș dar nici atunci nu ne-am dumirit complet. Piața Universității prin sursa Ioan s-a predat necondiționat în brațele lui Măgureanu. Care, trecut în rezervă de regimul de schimb Emil Constantinescu, și-a creat un partid ce s-a vărsat apoi în PD-ul de atunci. Așa s-a născut opoziția la PDSR-ul lui Ilici căreia i s-a alăturat și componenta democratică, fabricată în laboratoarele de la Secu. S-a spus la vremea respectivă că partidele istorice PNL și PNȚCD au fost infiltrare cu securiști. Istoria ne-a demonstrat că respectivele bastioane au fost infiltrate cu anticomuniști pe post de decor și că firele se trăgeau tot din tenebrele Securității prin oamenii șantajabili care au fost împinși la putere în 1996.
Cu trecerea timpului, Securitatea a asigurat, din ce în ce mai transparent, atât puterea cât și opoziția din România. Așa s-au născut Adrian Năstase, Traian Băsescu, Klaus Iohanis sau Victor Ponta. Toți au ajuns la butoane cu foaie de parcurs și au ocupat funcții importante în statul român sub supravegherea Securității. Crin Antonescu este singurul rateu al sistemului. Și l-au respins pentru că era prea declasat ca să mai poată fi de folos cuiva iar ca să-i închidă gura i-au plasat nevasta pe post de frecătoare de clanțe la Bruxelles iar pe el l-au lăsat să doarmă cât are chef. Că oricum, doar la asta se pricepea.
După 26 de ani de democrație originală (Ilici dixit) puterea e la ei, opoziția e la ei, Parlamentul e la ei, justiția e la ei. Mediul de afaceri colcăie de securiști care și-au împărțit economia în felii, justiția este câmp tactic și au spus-o pe față, ei fac legile și tot ei le aplică. Președintele este marioneta lor, că doar ei l-au scos din joben printr-o manevră jenantă pe Facebook. Și presa este tot a lor, dovadă textele imbecile publicate la comandă de redacțiile transformate în unități militare în care este ridicat în slăvi un sistem represiv care încalcă cele mai elementare drepturi ale omului. Vrem Big Brother, comandăm 100 de articole. Dacă nu ține inventăm niște teroriști, băgăm spaima în fraieri iar ei ajung să ceară în genunchi ascultări de telefoane, arestări pe bază de denunțuri și sentințe judecătorești bazate pe șantajarea judecătorilor fără grade.
Cazul lui Toni Greblă, un pesedist de mâna a doua plasat judecător la Curtea Constituțională este de manual. După ce fraierul s-a opus la legea Big Brother a fost săltat de băieți sub acuzația că ar fi vândut niște capre și ar fi luat șpagă niște rochii pentru nevastă-sa! L-au dus, la mișto, și la arestare. Acum Grebla e aut, aruncată într-o magazie cu scule uzate, iar judecătorii CCR sunt și ei parcă mai de înțeles, chit că le-au tras-o securiștilor cu interceptările telefonice în dosarele de corupție. Dar meciul se joacă iar Daniel Morar va fi, probabil, următoarea victimă.
Sunt 26 de ani de când Securitatea este singurul actor relevant din piață. Într-o societate schizoidă, care și-a pierdut reperele, oamenii care înțeleg ce se întâmplă s-au retras sau au fost retrași în carapacea lor. Până și pe rege l-au transformat în bufon și-l arată la televizor săptămânal ca să înțeleagă tot prostul că, la nevoie, băieții albaștrii pot fi și monarhiști. Vorba lui Ceașcă: Tovarăși, stați liniștiți la locurile voastre!
Și de atunci tot stăm…
Articol publicat în Academia Cațavencu nr 10 (1209), 27 iunie – 17 iulie 2016
