Românii îi tot aşteaptă pe americani de aproape 70 de ani încoace. Ei bine, americanii sunt aici, au venit la Deveselu să ne pună scut. Ca o ironie a sorţii, exact în momentul în care, în sfârşit, au sosit, noi suntem pe marginea prăpastiei. La fel de ironic, azi, 4 iulie, de ziua Statelor Unite, dacă vreţi Ziua Democraţiei, statul de drept este băgat în corzi şi i se cară pumni cu nemiluita, mai ceva ca Froch lui Bute. Instituţiile statului de drept sunt atacate zilele astea sub stindardul voinţei poporului. Preşedintele României este pe cale să fie suspendat. Iar ăsta e doar începutul. Pentru că, de fapt, Statul suntem noi, ca sa-l parafrazez pe nenea Louis, şi, precum Bute, nici noi n-avem replică în timp ce un golănaş precum Ponta ne desfigurează. Iar asta nu s-a întâmplat peste noapte. În ultimii 10 ani politrucii noştri, căci politicieni nu poţi să-i numeşti, au condus sub celebra deviză „divide et impera”, astfel încât acum societatea românească e franjuri. Ori eşti băsist, ori eşti uselist, ori, dacă eşti imparţial, e clar că joci la două capete, mai ceva ca UDMR-ul. Conceptul de imparţialitate politică, practic, nu mai există. Dacă tu ţii cu românul şi ţi-ai dori să mănânce şi altceva în afara de şaorma cea de toate zilele de 5 lei, automat eşti o aberaţie socială. La fel de dureros este că toate guvernările de până acum ne-au luat drept proşti. Nici nu se mai strofocă să mai ascundă abuzurile. Dar dacă noi ne prindem şi tot ceea ce facem este să fim indignaţi în faţa televizorului, că suntem luaţi de fraieri, atunci chiar asta suntem şi ne merităm soarta. Facem mişto de imn, dar noi suntem de prea multă vreme în somnul cel de moarte
Să fie clar, Băsescu şi cloaca pedelistă au furat la fel de mult. Eu însă nu-mi aduc aminte ca PDL-ul să fi venit la Putere şi apoi să schimbe tot ce se poate schimba în mai puţin de 24 de ore. De asemenea, trebuie să admitem că în opt ani de zile s-au pus pe roate nişte instituţii. Care funcţionează defectuos, departe de perfecţiune, dar măcar sunt acolo: DNA, ANI, CCR. Paşi mici, cum ne-am obişnuit. Iar tocmai asta e buba. Nicio instituţie din România nu este consolidată astfel încât să poată rezista demolării. Ce înseamnă asta? Păi, la fiecare patru ani o nouă guvernare vine şi schimbă „bordurile”. Şi uite-aşa, o luăm de la capăt mereu. Credeţi că SUA erau unde sunt acum dacă în fiecare mandat veneau cu buldozerul? Cea mai veche democraţie din lume este departe de a fi perfectă, să ne înţelegem. Însă e funcţională, un lux pe care noi nu-l avem. Iar construcţia ei a fost la fel de grea. Mark Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti, amintea de neplăcutul episod din mandatele lui Roosevelt când a încercat să înlocuiască judecătorii de la Curtea Supremă cu apropiaţi de-ai săi. Ei bine, a ieşit un scandal-monstru. Asta într-o perioadă în care oamenii n-aveau nici Facebook şi nici televizor. În schimb, noi, în secolul 21, ne porcăim între noi în loc să reglăm tirul spre ei. Americanii, UE, Vestul n-o să ne construiască democraţia dacă noi nu avem voinţa să facem asta. Putem să-i mai aşteptăm încă 70 de ani mult şi bine.
Şi ştiţi ce e cu adevărat trist? Faptul că am ajuns în situaţia ca singurii care să se mai poată bate golăneşte cu USL-ul să fie Traian Băsescu şi PDL. Din păcate, alţii n-avem.
