M-am prins de ce nu merg lucrurile bine în România. De ce muncesc doar proştii, iar şmecherii stau şi aşteaptă pomeni de la stat, de ce clănţăii au pensii de mii de lei, iar cei care au tras la şapă sau la şaibă abia de trăiesc pe azi pe mâine, de ce corupţii sunt plimbaţi prin tribunale ani de zile, până la prescripţie, în vreme ce amărâţii care mută un gard sunt băgaţi rapid la puşcărie, de ce nu sunt bani niciodată pentru Sănătate şi Educaţie, în schimb, se găsesc întotdeauna pentru luxul şi confortul parlamentarilor.
Toate astea se întâmplă fiindcă n-avem stemă pe steag. Iar cel care a avut revelaţia că România ar deveni, peste noapte, o ţară a belşugului şi bunului-simţ dacă i-am f… aplica o stemă pe steag a fost Crin Antonescu, într-un moment de luciditate istorică, ieri pe la patru după-masă. De fapt, ca să dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Antonescu – perna, iniţiativa i-a aparţinut unui deputat UNPR, Gheorge Emacu.
Personajul n-are nici în clin, nici în mânecă, la drept vorbind, cu heraldica, dar este preşedintele filialei Bucureşti a asociaţiei „Bucuria celor necăjiţi”. Ce şi-o fi zis domnul deputat: „Ia hai, mă, să le dăm ceva şi necăjiţilor, să nu spună că nu le facem şi lor o bucurie. Să le dăm o stemă, să se bucure şi ei!”. Şi le-au dat-o!
Ce dacă în cele mai înfloritoare perioade ale istoriei sale moderne România n-a avut, cum n-au avut şi nu au nici surorile sale de gintă latină, Franţa şi Italia, decât trei culori simple pe drapel, fără niciun zorzon? Ce dacă doar comuniştii s-au gândit să pună o stemă de inspiraţie sovietică, cu sonde, brazi şi stea roşie în frunte? Păi credeţi că ăştia care ne schimbă Constituţia după cum li se scoală lor Antonescu sunt altceva decât nişte comunişti vopsiţi în capitalişti?
Şi ce dacă heraldiştii spun că alegerea stemei clasice, votată în 1992, n-ar mai avea nicio legătură cu noua regionalizare, căci vom avea nu cinci provincii istorice, ci opt regiuni? Dacă le-a intrat în cap pseudoistoricilor lui Crinişor că stemă pe steag ne trebuie, în rest le-aveam pe toate, apăi musai stemă să fie!
Nu mai zic că stema aleasă e total depăşită de vremuri. Păi acvila ne reprezintă pe noi, când avem atâtea alte specii de păsări, mult mai numeroase, deci mai reprezentative? Ia întrebaţi prin străinătate, pe englezi, francezi, italieni, spanioli, cu ce pasăre asociază România şi, dacă vă răspunde unul singur „acvila”, zău de nu ies în Piaţa Victoriei, îmi pun pene negre pe spate şi încep să croncănesc!
Pe urmă, bourul! Ce să caute bourul moldovenesc pe steag, când animalul ăsta mândru a dispărut de secole din istorie? Nu mai nimerit era să punem nişte boi sau, ca să fie mesajul şi mai clar, iar alegătorii să se regăsească mai bine pe steag, nişte oi? Nici leul ăla cu sabie n-are ce căuta pe steag. Cine-l cunoaşte pe leul ăla? Ştie cineva cum îl cheamă? Ei, vedeţi că nu ştie? Nu mai bine o puneau pe stemă pe Simba, leoaica lui Nuţu Cămătaru, că pe-aia o ştie toată lumea, de la televizor, şi-i agăţau de labă o sabie ninja, să vadă dujmanii şi să se teamă?
Cele şapte turnuri ale scaunelor secuieşti n-au nici ele ce căuta pe steag. Pe cine mai reprezintă, domnilor parlamentari, turnurile alea? Mă aşteptam la mai mult realism din partea voastră: dacă puneaţi pe drapel nişte turnuleţe poleite, din palatele regale ţigăneşti de la Strehaia, era mult mai nimerit! Plus peştii, ăia de reprezintă Dobrogea! Unde-ai mai văzut, Crinache, peşti în Dobrogea? Or fi fost când chiuleai tu de la şcoală să prinzi un somn uriaş, la prânz, dar de când cu braconierii ăştia au dispărut ca mamuţii în ceaţă!
Dacă tot voiai peşti pe drapel, ori luai moaca lui Mazăre, că proxenet mai bun ca el n-au văzut fetiţele de pe Litoral de când sunt, ori puneai mutra ta şi a lui Ponta, că doar voi sunteţi Stavridul şi Guvidul, cei mai reprezentativi oameni politici pentru poporul uselist!
Sincer vorbind, cred că România n-a avut niciodată un steag mai frumos decât cel din 1989, când am smuls stema comunistă şi am lăsat în el o gaură, ca o amintire pentru trecut şi un avertisment pentru viitor: „Să nu mai îndrăzniţi niciodată să puneţi steme comuniste pe drapelul ţării”. Da’ uite că lor, antoneştilor şi emacilor, li se fâlfâie de ce vrem noi pe steag. Ei pun tot ce vor ei, fără să întrebe pe nimeni.
Ei ne-au scos gaura de pe steag, dar au aruncat, în schimb, România în gaura neagră a lăcomiei lor nemărginite.
Exclusiv online
