Astăzi e ziua de naştere a lui Jackie Chan, un supererou visat de gospodinele care oricum nu ştiu diferenţa dintre el şi Bruce Lee împărţind lovituri în stânga şi-n dreapta, de-a lungul şi de-a latul troleibuzelor suprapopulate de măgari bipezi ce le înghesuie prin diverse cotloane, cu tot cu cele cinci kilograme de varză, sau le pipăie cu scuza “coborâţi cumva la prima?”. Cum simpaticul actor preferă să se războiască în sfere unde aeru-i mai rarefiat şi contul superaglomerat, nedând vreun semn c-ar fi auzit măcar prin vis de România, ne privim umili lungul nasului şi-i urăm maestrului “La Mulţi Ani” ! Fără el am fi avut bancuri, bune sau proaste, numai cu Chuck Norris.
Tot săptămâna asta îl sărbătorim şi pe Steven Seagal. Cel puţin el nu-şi dezminte calităţile ce l-au făcut celebru, şi pe care ProTv-ul ni le reaminteşte periodic difuzându-i filmele obsesiv, în toate celelalte zile neocupate cu “Singur acasă” (de la 1 la 5) în perioada sărbătorilor de iarnă, sau cu “Denis, pericol public” – toate seriile, din aprilie până-n toamnă. Ei da, dumnealui e mai pe placul nostru, îl simţim mai…super, din popor. Omul a venit, şi-a suflecat mânecile kimonoului şi s-a apucat serios de treabă, adoptând căţei mioritici şi trimiţând mâncare mai multor adăposturi canine din ţară, dovedind, o dată în plus, că autorităţile române au fost blamate pe nedrept şi că numai un supererou de actiune ar fi putut rezolva problema câinilor comunitari. La plecarea din România, Steven a declarat că ne iubeşte super şi va reveni în iarnă pentru o peliculă despre supravieţuirea în munţii Siberiei de Sud, prilej pentru da o mână de ajutor la dislocarea din supertroienele româneşti mereu surprinzătoare. Să ia aminte şi Jean-Claude Van Damme, mulţumit să zâmbească frumos la cameră şi să ia bătaie prin vreo bodegă dosită de la supercampionii noştri de gang, neînvăţaţi cu figurile artistice sau cu şpagatul pe camioane, dar superşcoliţi cum se cuvine, după blocuri.
Fix pe 9 aprilie, cu suficient timp în urmă cât să-i facă şi pe cei mai fervenţi admiratori ai săi să-i ureze toate cele bune, dar mai cu pioşenie, uitând măcar pentru o clipă de toate superacrobaţiile celebrei blonde, ce i-ar fi făcut să roşească pe toţi durii pomeniţi mai sus, s-a născut şi Jenna Jameson. Şi pentru c-a trudit din greu şi cu sudoarea frunţii ei şi-a câştigat titulatura de “Queen of Porn”, o felicităm şi pe ea şi îi recunoaştem locul printre ceilalţi supereroi de acţiune.
Faceţi abstracţie acum de toate superpersonajele amintite mai sus. Dacă e cineva să merite cu adevărat şampania, florile şi tricoul chinezesc cu inscripţia “supererou”, aceea e Vivienne Westwood, o faimoasă şi originală creatoare de modă, care a declarat că nu-şi spală niciodată lenjeria intimă, ci doar o pudrează periodic. Aşa că pentru supliciul de a trăi în fiecare zi cu ea însăşi, punem cireaşa pe tort şi incheiem aici cu un citat al unui alt sărbatorit al lunii aprilie, un supererou al spiritualitătii, Buddha, ce a grăit aşa : ” Nu cred într-un destin care cade asupra oamenilor oricum ar acţiona. Dar cred într-un destin care cade asupra lor dacă nu acţionează.” Dacă vi se pare prea abstract, vă explic eu cum mă pricep: e clar că supereroii pomeniţi au ajuns celebri pentru că au acţionat cum au acţionat, şi nu au stat ca noi la aplaudat. Pe româneşte, ce-şi face omul cu mâna şi alte cele ale lui se pune la palmares. Să ne trăiască şi să mai facă, super!
Exclusiv online
