Cocoţat pe caii mari ai liberalismului de cumetrie, după ce ani de zile a fost băiatul de mingi şi ţucale al seniorilor liberali de viţă veche, manechinuitul Tăriceanu a schimbat seniorii cu juniorii. Mai precis, de câţiva ani el duce oliţa de noapte şi zi a junelui Ponta, primind, în schimb, de la acesta, o burtă de mâncare la bufetul Senatului, ca preşedinte al onorabilei instituţii. Normal că la aşa foncţie şi la aşa famelie mare (cinci neveste, başca puradei), Tăriceanu, acest Pristanda al zilelor noastre, trebuie să şadă scrofulos la datorie şi, ori de câte ori îi zice cineva lui Ponta de mamă, soră sau cumnat, să sară imediat la bătaie, ca un cocoş pe supradoză de Viagra.
Acum, s-a umflat grişul în el şi se declară indignat că un procuror, la doar 27 de ani, a îndrăznit să-l pună sub acuzare pe Ponta, fapt care ar putea afecta imaginea guvernului, stabilitatea ţării şi echilibrul cosmic al Universului. Cum îndrăzneşte un mucea-flaimucea să ia la întrebări însăşi galaxia română în devenire Victor Viorel Ponta, înainte ca aceasta să-şi ducă la bun sfârşit nobila misiune de transformare a ţării într-o gaură neatră? Ăsta vrea s-ajungă, la 27 de ani, mai celebru ca Hendrix şi Jim Morrison, pe spinarea bietului Viorel?
Mai mult decât atât, lui Tăriceanu i se pare că democraţia începe să scârţâie în România, de când cu arestările astea de politicieni şi vrea s-o evalueze. Ajuns la vârsta când toţi bărbaţii sunt obsedaţi de mărime, el simte nevoia să măsoare democraţia, să vadă, e lungă, e grea, e noduroasă, cum e? De parcă democraţia s-ar putea măsura în centimetri, kile sau litri. În sensul ăsta, el vrea să înfiinţeze o comisie formată din parlamentari, care să decidă dacă la noi democraţia e mică, dar vioaie, sau lungă, dar flască. Să încredinţezi o asemenea misiune unui Parlament în care jumătate din membri au probleme penale, iar ceilalţi încă n-au fost prinşi în fapt e ca şi cum ai forma un comitet de hoţi ca să decidă dacă furtul e ilegal, unul de obsedaţi sexuali care să spună dacă violul e constituţional şi unul de zoofili care să precizeze câte picioare/labe/copane trebuie să aibă partenerul de sex.
Deşi Tăriceanu o are mică – moralitatea – de când îl ştim, planul său are bătaie lungă: el vrea să-i cointereseze pe parlamentarii care se ştiu cu musca pe căciulă în faţa legii (adică aproape pe toţi), ca să declare ei că în România democraţia şchioapătă, fiindcă DNA îşi bagă coada peste tot. Şi, astfel, să urmeze castrarea legală a DNA sau transformarea ei în PNA, unealta aia adormită, care nu se punea pe treabă nici cu ceai de sculătorare, de pe vremea lui Năstase. De data asta însă s-ar putea ca românii să nu mai asiste pasivi la un asemenea viol cu perversiuni la adresa justiţiei şi bunului simţ şi să se reverse iar în stradă, ca în decembrie 1989 sau în noiembrie 2014. Iar Tăriceanu ar fi bine să înveţe din lecţiile istoriei şi să tragă singur concluzia ce se impune, dacă nu vrea să i-o tragem noi.
