Mărturisesc că sunt unul dintre românii mândri că-s români de câte ori Halepa ajunge într-o finală. Cel mai mult mă fudulesc când o bate Williams în finala respectivă pentru că, după cum am citit în nişte comentarii pur româneşti, americanca e neagră, urâtă, mare şi câştigă pentru că-i amerlocă. Mă rog, afro-amerlocă. Deci, cum bine ar zice comentatorul naţional, înfrângerile la aia urâtă şi neagră nu se pune, că e aranjate. Urâta este însă sportivă faţă de valoarea noastră, apreciindu-i tenacitatea cu care luptă pentru fiecare minge. Cum să n-o aprecieze, nasoala naibii, că numai tenacitatea nu-i este destulă Simonei ca să învingă forţa naturală, mare şi neagră.
Mai cunosc şi români ce n-o înghit pe Halep pentru că a renunţat, prin operaţie, la singurul procedeu tehnic prin care reuşise, de la înălţimea ei, s-o devanseze pe Williams: mărimea sânilor. Le-am explicat c-a fost un sacrificiu feminin absolut necesar, fără de care operata nu s-ar mai fi bătut cu urâta în finale, dar n-am avut, dom'le, cu cine; nişte obsedaţi, ca să mă exprim precum pe terenul de tenis, elegant.
Peste toată controversa asta însă, o declaraţie a lui Federer a venit ca un fluture, făcându-i pe unii ziarişti să se mândrească şi ei că sunt ziarişti români, suporteri halepişti: "Simona Halep este o fată foarte drăguţă. O urmăresc cu plăcere de câte ori am ocazia". Înainte ca machedonii să se pregătească deja de-o nuntă armânească cu Federer mândru fiţior făcut mire, mă gândesc că ar fi cazul să nuanţăm lucrurile; aşa cum a făcut-o şi Federer în declaraţia originală. Unde zicea dumnealui câte ceva şi despre jocul Simonei, adică partea total neinteresantă pentru ziariştii mioritici specialişti în tenis. Nu-i vorbă, şi Halepiţa se exprimase anterior admirativ faţă de admiratorul elveţian: "Când mă uit la tenis, nu urmăresc alţi jucători în afară de Federer."
Adicătelea, cum vine asta, că n-are ochi decât pentru Federer?! Încep să cred că ai noştri nu degeaba au selecţionat ei declaraţiile şi ceva se petrece la mijloc. Ia să ne uităm mai atenţi la a lui Roger…hopa!…"Este o fată foarte drăguţă, foarte dulce". Păi de ce umblaţi cu cenzura, fraţi români, şi nu citaţi în originalul adevărat, să n-o mai dăm la scăldat? E clar că ăştia doi se plac şi Federer nu face parte dintre nostalgicii fostelor dimensiuni ale bustului dulcicăi, mulţumindu-se cu acelea actuale. Hai să nu ne grăbim (ca rudele Simonei) şi să nu le batem, încă, clopotele. Mai aşteptăm câteva declaraţii lămuritoare, că de la o finală câştigată (fără urâta accidentată) ne-am cam luat năzuinţele.
Cât despre Federer mânuind hlambura unei nunţi machidoneşti în loc de rachetă, de ce nu? Are el faţă de mucan şi-i cam puriu pentru Simonica, da' la paraţi e mai tare decât viitorul naş Hagi. Şi l-ar prinde excelent pornind spre mireasă şi cântându-i-se: "Nchisi yrambolu la nveastâ, / Ia dzâţeţ sâ-nchirdâseascâ, / A mă-sa-i sâ-l’i prucupseascâ, / A tată-su-i sâ-l’i auşeascâ". S-ar mândri şi halepistul-federist CTP cu aşa prucupseală!
