Sexul pare a fi cea mai mare problemă a omenirii contemporane. "Sexul care vinde", "Sexul care plătește", "Sexul bun", "Sexul prost", "Sexul fără obligații". Imediat după sex vine orgasmul, marele mister al fericirii feminine, îl mimăm sau nu-l mimăm? E plin de articole, recomandări, chestionare, sfaturi, păreri și desigur, experți din belșug.
Dacă tot e dragostea cam rară, măcar s-o compensăm prin sex. Nu intru în detalii d-astea că mă umflă răsul în scris și scriu și eu cinci pagini de "hahaha" cum a scris Cărtărescu de "ajutor". N-am să mă leg nominal de guru ăștia sau astea. Acum ceva vreme o șamancă d-asta de blog explica ea despre fantastica "oralitate" proprie. M-a distrat articolul, de-ar fi fost să-l iau în serios aș fi suspectat-o de retard emoțional, dar am presupus doar că se uita la prea multe filme porno. De ce e atât de citită o chestiune atât de populară și de primară, nu pricep. Ipoteza mea ar fi că oamenii fac sex puțin și prost și atunci simt nevoia de a compensa ideatic. Poate mă înșel.
Mai răsfoiesc uneori din inepțiile care îmi apar prin feed-ul de facebook. Îmi dau ochii peste cap și râd solo ca prostul. Articolele de genul: "Ce vor femeile?" ,"Ce vor bărbații?" sunt la creme de la creme. Marea masă de oameni vrea ceea ce i s-a spus că ar trebui să vrea și repetă verbal dacă o întrebi. Astfel bărbații vor meciuri, mașini și au toți aceeași fantezie cu două femei simultan. Adică habar nu au ce vor. Femeile sunt mai diverse fiindcă le trec mai multe lucruri prin cap și fiindcă sunt crescute mai flexibil. O fetiță care preferă mașinuțele e simpatică, un băiețel care preferă păpușile e dus la psihiatru. Fetele care plâng impresionează, băieții care plâng sunt ridiculizați și apoi femeile se miră de ce sunt tratate pe post de mămica 2.0.
Astfel femeile sunt mai înclinate spre propria lume interioară și emoție. În timp ce bărbații fiind crescuți restrictiv sunt înclinați spre reprimare care rezultă în defulări sau sublimări. Iată de ce majoritatea poeților sunt bărbați, iar majoritatea consumatorilor de poezie sunt femei.
Ce pot să spun eu cititorilor și cititoarelor de drăcii de genul ăla? Că ar trebui să-și pună întrebări serioase atunci când le vine a spune: da! ăsta are dreptate. Să le povestesc eu despre importanța legăturii dintre sex și intimitate? Habar nu au ce-i ăla sex, d-apăi intimitate. Fenomenul se învârte între exhibiționism și tabu. Aspectul de tabu fiind resortul celuilalt. Alăturarea face din subiect o resursă inepuizabilă de material comercial. Trăgând linie, observațiile mă întristează, încă o dată constat cât de inevoluată e specia umană și încerc să mă împac totuși cu ideea.
