După ce a jucat mereu la cacealma, fiindcă norocul nu i-a pus în mână decât dame şi valeţi, Băsescu se pregăteşte pentru ultima lui partidă de poker politic. De-aia şi-a şi împins pe masă toate câştigurile acumulate în ultimii ani. Cartofor înnăscut, n-a ezitat să achite deschiderea, pe considerentul „decât să plângă masa, mai bine să plângă mă-sa” – mă-sa PSD-ului, se-nţelege. Problema este că şi la acest ultim joc, deşi avea mai mulţi aşi în mânecă, el a preferat să meargă tot cu dame-n coadă.
O greşeală de neiertat pentru un pokerist, fie doar şi dacă ţinem seama că lui Ponta, marele său rival, i-au intrat din start toţi popii şi o să-i facă o campanie pe cinste. Ce l-a determinat pe Băsescu să arunce cărţi mai valoroase şi s-o păstreze pe Dama de(-l) Pică, deşi ştia că, în politică, distinsa Doamnă a ajuns cam mână moartă? Poate că-i place să meargă pe mâna ei, ar spune cârcotaşii, care nu uită cum o sorbea preşedintele din ochi văzând-o, la TV, aruncată din avion.
Sau poate că, pur şi simplu, e fermecat de talentele ei multiple, de cum ştie să înroşească ouăle, asortându-le cu pantofi Louboutin de aceeaşi culoare, de cum frământă ea cozonacul în taiorul Channel, de cum îşi potriveşte, de fiecare dată, geanta Vouitton de nuanţă azurie cu situaţia românilor, de asemenea albastră. Căci sprijinul pentru cineva care, în sondaje, abia de se bucură de încrederea a 13-15% din electorat, în vreme ce alţi lideri de Dreapta trec de 20%, nu poate fi explicat decât prin argumente de corazon.
Ţuţării Doamnei se întrec în a spune că, de fapt, de când a venit Udrea în PMP, partidul şi-a dublat votanţii. Poate această creştere e reală, dar i se datorează lui Băsescu, ajuns, de câteva săptămâni, cel mai activ agent electoral al Mişcării Populare. La un om cu hernia lui atâta Mişcare nu face deloc bine, i-ar spune medicii şi Constituţia, însă când a ascultat Băsescu de cineva? Prezidentul ştie că şi dacă USL-ul l-ar suspenda – în mod cu totul justificat – din toată povestea numai el ar avea de câştigat. Iar asta o ştiu şi Ponta şi ai lui, care se fac că nici nu-i observă implicarea strigătoare la cer în campania electorală.
Prin 2004, când preşedinte era Iliescu, Băsescu îl critica, fiindcă incurabila râie stalinistă îi făcea galerie lui Năstase. Astăzi, el repetă mârşăvia, în dispreţul legii şi al alegătorilor, fără să priceapă că votanţii Dreptei nu-s ca ai Stângii, să înghită pe nemestecate ce li se vâră pe gât. Afişându-se la braţetă cu Udrea, în ipostaze romantice, la malul mării, preşedintele comite mai mult decât o ilegalitate, comite un sacrilegiu. Căci Dreapta nu înseamnă Elena Udrea decât poate în visele lui erotice.
Dreapta sunt, de fapt, milioanele de români harnici şi muncitori, care ţin pe umerii lor povara acestei ţări mulse de politicieni hoţi. Dreapta sunt milioanele de români care n-au devenit milionari în patru ani, dintr-o leafă de bugetar, fie el şi ministru al Dezvoltării, care n-au trecut brusc de la cizme de cauciuc la cizme de fiţe. E drept că şi lor le-a cântat Cocoşul, dar ca să le dea deşteptarea la muncă, nu să le ureze „La mulţi ani!”.
Punându-şi întreaga greutate în spatele Elenei Udrea, preşedintele distruge orice tentativă de unificare a Dreptei. Ponta nu poate decât să-şi frece palmele văzând această idilă pentru o damă preţioasă: în vreme ce votanţii Dreptei, scârbiţi, vor evita să mai meargă la vot, lipeala evidentă dintre „Băse şi Nuţi” îi va determina pe cei 7,5 milioane care-l urăsc pe preşedinte să pună şi mai abitir ştampila pe PSD, uitând şi de taxa pe stâlp, şi de promisiuni neonorate, şi de acciza pe benzină.
În aceste condiţii, pe cât se poate omeneşte prevedea, europarlamentarele vor însemna încă un eşec usturător pentru Dreapta dezbinată. Iar despre Mişcarea Populară se va vorbi la trecut, ca despre un partid care a vrut să ridice România la cer, dar a fost adus la pământ cu paraşuta.
Exclusiv online
