Ca și-n cazul bărbaților, femeile se împart în sute de mii de categorii: cele care mănâncă semințe sau nu, care se balonează sau nu, care spun „pula mea” sau nu, conduc bine sau nu și putem continua. Dar, în urma unor studii încă nerealizate și de cercetătorii britanici, femeile care nu vorbesc folosind apelativul „fă!” sunt predispuse la grave probleme emoționale. Genul de femei care ar comite atentate în frizerii și hipermarketuri.
Sunt doamne și domnișoare bine, care nu se pretează ca atunci când se enervează să strige pe stradă după o surată „fă!”. Nu le stă-n caracter, dar pe cealaltă parte a trotuarului sunt două care din „fă!” nu se scot și ai impresia că se trimit constant să facă ceva. Prima categorie e a emancipatelor, ori a „normalelor”, „decentelor” cum le place să se mai numească, femei realizate, dacă nu pe plan financiar, măcar educativ. Nu le-ai auzi să spună „fă!” nici în situații la limita răbdării umane: „ai manichiura/pedichiura/tunsoarea nașpa!”. Și adună-n ele supărări, frustrări, angoase emoționale. Ca o virginitate pierdută târziu. Pe celălalt trotuar, se „fă!” de mama focului și tare fericite mai sunt după. O descărcare emoțională se citește pe fața celei care-și exprimă supărările-n cel mai birjăresc fel cu putință. Se citește relaxarea pe chipul ei, ca după o pungă de două kilograme de semințe, sparte-n mai puțin de o oră. N-are riduri, n-are stres, spune „fă!” cât mai des.
Studiile au arătat că, la fiecare „fă!” nespus, mai faci un pas spre medic, în special psihoterapeut, canalizând nervi. Câte femei ați văzut să intre-n cabinetul unui psiholog, purtând un trening roz D&Gi și să-i strige din ușă doctoriței: „Fă! Am o problemă. Mă trec emoții nebunești!”? Niciuna. De aici rezultă, logic și irefutabil, că pentru o sănătate emoțională bună femeia are nevoie de „fă!” ca de iaurturile cu bifidus regularis.
