În 2004, îngroziţi de posibilitatea ca la cârma ţării să vină un preşedinte-strângător, Năstase, care strângea tot ce putea strânge (bani, tablouri, statui, vase Ming şi termopane ca să le ducă acasă, respectiv ciuvici şi alţi disidenţi, ca să-i ducă la secţie în miez de noapte), românii au votat un preşedinte-jucător. Şi preşedintele ăsta, Băsescu Traian, cum i-ar spune Felix, a jucat, zece ani, cât Naţionala lui Piţi la zece mondiale.
A prins meciuri grele, a marcat decisiv, a mai fost prins şi în ofsaid, deseori, dar, cum-necum, va apuca fluierul final în teren. Doar că, scăpat, lunile astea, de primejdia cartonaşului roşu al suspendării, Băsescu ţine cu tot dinadinsul să rămână în istorie nu ca un preşedinte-jucător, ci ca un preşedinte-turnător. Şi turnatul ăsta, din păcate, nu vine de la ce bagă în gură, ci de la ce scoate din gură.
Mai deunăzi, Băsescu a ieşit la rampă ca să ne spună că în campania pentru prezidenţială va fi foarte slobod la gură. Că le va da candidaţilor la ţurloaie de-o să-l ţină minte, că pe unii chiar o să-i dezbrace public, ca să-i arate lumea cu degetul pe stradă. Aşteptaţi-vă, deci, să auziţi că Ponta turna musafirilor de la Cotroceni dulceaţă de trandafiri în şoşoni, că lipea guma de mestecat sub pupitru, când venea la consultări, ori că dădea mucii pe pereţi, că MRU e mason, agent Mossad şi va da ţara pe mâna reptilienilor de pe Sirius, că Macovei e o trădătoare care a preferat să rămână la masă cu Blaga, în loc să facă pe ospătăriţa la masa doamnei Udrea, că Iohannis e un nemţălău corupt, care mai e şi protestant pe deasupra şi nici măcar cu o chelie mai charismatică nu l-a înzestrat natura.
Sunt curios ce va spune preşedintele despre Cristi Diaconescu: i-o fi contabilizat şi lui scheleţii din dulap, sau numai ziaristele blonde ascunse prin şifonier? Nu ştiu voi ce credeţi, dar mie îmi pare tare rău că nu candidează şi Udrea. Am fi avut ce vota. Nu din ăştia răi ca MRU, Macovei şi Iohannis, ci ceva serafic, o Doamnă imaculată şi ingenuă, venită pe lumea politică într-un mod mai miraculos decât Afrodita, din îmbinarea miresmei de cârnat de Pleşcoi cu aerul tare al munţilor Buzăului. Despre Elena Udrea nimeni n-ar fi putut spune nimic rău şi nici măcar Băsescu n-ar fi putut-o dezbrăca în public. Nu de alta, dar, dacă-i mai dă şi taiorul de la Prada şi pantofii de la Louboutin, chiar că nu mai rămâne nimic din doamna Udrea, căci politiciana ar fi atunci goală şi de haine, şi de conţinut…
