În ziua domnului, 17 martie, am stat de dimineață până în seară în două baruri în care nu se mai fumează. În timp ce, după mici momente înfundate de protest mai mult cu ei înșiși, fumătorii și-au luat geaca pe ei cam o dată la două ore și au ieșit la fumat nu am putut să nu observ nefumătorii care s-au bulucit în număr mare să se uite ca la circ cum nu se mai fumează.
În ziua domnului, 17 martie, cel puțin patru prieteni nefumători m-au sunat să mă scoată în oraș. Credeam că li s-a făcut dor de mine, dar m-am prins repede că de fapt își doreau să se uite la mine în sevraj ca la Terra Patrick de la minutul 7 încolo.
Concluziile mele de fumător după ziua 1 de baruri libere de ceață.
1. În baruri în general miroase a săpun ieftin. Cam ca leșia așa. Am ajuns acasă și mi se părea că miros a Duru (care spală… știți voi din copilărie)
2. Nefumătorii sunt ca niște hiene. Nu am văzut atâta rânjet de la momentul în care colegul meu de bancă din clasa a patra a descoperit masturbarea și plănuia să o breveteze.
3. Este foarte complicat să găsești ce să faci cu mâinile când nu fumezi. Propun să se doteze toate barurile cu cutii de lego sau cu ouă Kinder.
4. Omul cel mai înjurat a fost Florin Busuioc pentru că a fost frig ca dracu afară. De parcă doar el e de vină pentru încălzirea, respectiv răcirea, globală.
5. Ai, n-ai mingea, dai la poartă.
Am ajuns acasă și mi-am aprins cu drag o țigară și m-am îndreptat spre camera în care vin ideile bune. Și acolo am avut revelația… Și am fumat palmat și cu ventilatrul pornit pentru că mi-am adus aminte că am PFA-ul declarat în apartament.
Nu e chiar așa de rău. Fumătorii nu s-au lăsat. Nefumătorii sunt la fel de cutre. Hainele mere miros a Duru.
Țineți aproape. Revenim.
