Karolina Pliskova a reuşit la US Open ce nu-i iese neam Simonei Halep: s-o învingă pe Serena Williams, după ce eliminase şi cealaltă jumătate cu rachetă a clanului. Pe noi nu ne-a dus mintea la o explicație credibilă dar, după consultarea opiniei naționale pe Facebook, ea (explicația) n-a mai fost decât o necesitate înțeleasă: Halepa noastră a obosit-o atât de tare pe Serena în meciul ei anterior, că victoria Pliskovei a devenit un simplu semnat de condică. Aprecierile în urma victoriei Karolinei sunt clare: bravo Simona, ne mândrim cu tine!
Mai citisem anterior că Serena e urâtă, incertă sexual şi joacă tenis ca dracu, tot spectacolul fiind furnizat de Simona, căreia i s-ar fi cuvenit indiscutabil victoria. Faptul că iar a pierdut în fața androginului afro-american ține doar de nenorocul mioritic şi istoric, plus bețele puse de Oculta internațională în roțile căruței româneşti. Ne declarăm absolut de acord cu opinia majoritară a concetățenilor care vor face ca în decembrie Ponta să-i bată în sfârşit pe antrenorii tenismanului Iohannis. Mai mult, Departamentul AC de Cercetare Istorică Halepiană a identificat şi alte situații când străinii au profitat de pe urma eforturilor noastre:
– barbarilor ale căror năvăliri au dus la căderea Romei nu le-ar fi ieşit niciodată figura dacă pe latini nu i-ar fi obosit mai întâi dacii cum scrie la cartea lui Roxin. Romanii au ieşit epuizați din luptele cu dacii şi, îndeosebi, din acelea cu dăcoaicele din perioada etnogenezei. Loviturile barbare au ajuns apoi o formalitate, exact ca acelea prin care Pliskova a decăzut-o nemeritat pe Williams;
– Imperiul Otoman nu ar fi dispărut nici acum, spre bucuria lui Erdogan, dacă strămoşii valahi şi urmaşii lor români nu l-ar fi erodat sistematic în timp. Voievozii i-au hărțuit constant pe otomani precum Halep pe Williams, învingându-i merituos în cronicile noastre şi pierzând fraudulos în ale lor. Maeştri ai măcinării forțelor liftelor păgâne prin lovituri liftate pe la spate, reprezentanții valahi au aplicat aceeaşi tactică şi în vremuri de pace, când jucătoarele trimise la Stambul i-au obosit pe jucătorii otomani de frunte până la istovire şi capitulare;
– Revoluția modernă burgheză n-ar fi reuşit fără aportul revoluționarilor români care au epuizat etapizat feudalismul. Prin insistența cu care au ales statul la umbră şi în crâşmă, halepiştii noştri țărani (conf. istoricului Radu Banciu) au secătuit de forțe statul feudal. Masonilor burghezi nu le-a rămas decât să sufle-n lumânarea nobiliară precum Pliskova în Serena aia nasoală;
– cele două războaie mondiale nu s-ar fi încheiat cu succesul învingătorilor respectivi (nu contează care, deoarece noi am jucat în ambele echipe mai mereu) fără binecunoscuta tactică halepiană de a le asigura altora victoria. Dăm exemplul clasic: întoarcerea rachetelor spre coechipierul german în Măcelul nr. 2 l-a surmenat atât de tare pe Hitler, încât singura soluție finală a acestuia a fost dublul mixt, adică să se însoare. Aliaților occidentali şi ruşilor le-a venit apoi simplu să-şi însuşească onorurile unei victorii imposibile în lipsa jocului românesc la dublu.
Am prezentat aici doar câteva situații istorice ilustrative pentru stilul de joc național şi halepist. Mai multe amănunte în cartea pe care o vom scrie împreună cu ea când, după apropiatul măritiş, o va bate pe Serena la jocul plăcintelor cu praz machedoneşti. Numai să vrea să împartă parații din vânzare fifty-fifty cu noi, aşa cum a împărțit şi cu Pliskova meritele victoriei acesteia. Simona, ne faci mândri că suntem români, pe sferturi de finală în veci stăpâni!
