Fostul Baron Mischie știe meserie. Nu furtișaguri sau ciordeli, nu vă gândiți la prostii! Cică maharajahul a început să se căiască nu prin a-și aplica vreo 20 de lovituri de bice pe zi, ci taman prin buchiseală. Sau, cel puțin, așa umblă vorba prin târg: ar avea de gând să preia modelul scriitorașului de răcoare Adelu, după ce a fost trimis la patru ani de bulău cu executare.
Dacă tot l-a lovit brusc pe barosan inspirația literară și plesnește eul epic în el mai ceva ca Mentosanu-n Cola, am niște sugestii de titluri de cărți pentru dânsul, din calitatea mea de modest consumator ocazional de literatură și alte cele, de care va ține cu siguranță cont:
* Ființă și bulău: o încercare de a aborda, punând între paranteze constrângerile epistemologiei contemporane, condiția metafizică a pârnăiașului și ontologia săpunului scăpat la duș. Pe principiul experimentului lui Schrödinger cu pisica, Baronul de Gorj va fi cunoscut pentru „săpunul lui Mischie”: înainte de a intra la duș, săpunul este atât în savonieră, cât și scăpat.
* Un veac de pârnaie: va descrie ultimii 100 de ani ai istoriei penitenciarului Jilava.
* Portret al coruptului la bătrânețe: o autobiografie șocantă, emoționantă până la lacrimi de crocodil, despre viața de corupt la cumpăna dintre secole. Un bildungsroman incredibil, de la primul sandvici cu salam de Sibiu luat pe post de șpagă în grădiniță, la milioanele de parai luate ca Baron de Gorj.
* De veghe în lanul de răcoare: povestea lui Holden Mischiefield, un tânăr șpagasin revoltat.
