Înscris de Mircea Geoană în programul Rabla al hârburilor politice, Ion Iliescu ţine cu orice preţ să îşi impună teoria de sorginte personală: atunci când ai în partid o vechitură încă înscrisă-n circulaţie, nu te apuci s-o arunci la casat, ci ai grijă şi-i mai dai şi-un lustru din când în când, ca unui veritabil vehicul electoral de colecţie.
Drept care, de miercuri, tataia a intrat în laboratoarele Elias, nu ale spitalului însă, ci ale service-ului cu acelaşi nume, situat vreo patruzeci de numere mai la vale.
Fără-a umbla la osii, şasiu ori la culoare, nea Nelu a exclus din start şi tuningul de servo, fiind convins că o direcţie adecvată se ţine tot pe baza legilor mecanicii politice de acum 50 de ani. Un lifting mic, discret, pe la parbriz, o dioptrie-n plus la faruri şi-o vitamină pentru ştergătoare n-a refuzat însă prea venerabilul, bunelu’ aerisind şi ventilaţiile, pe-ndelete, ori refăcând rezerva de-antigel cu o marcă clasică şi tare, de la Moscova.
Cum astăzi totuşi greu te mai învârţi de-o garanţie, de pe la derbedeii din ateliere, Nelu-a rămas în probe tehnice şi peste noapte, legat la aparatele ce-ar trebui să îi confirme faptul că toarce încă-n parametri.
Mâine-ar urma încă o tură de-nşurubări pe rampă, plus noxa, frânele, bieletele şi alte bucşăreli… De luni însă, tetelu, cu presiune-n camere şi gume noi, de iarnă se-ntoarce la partid…
