Toată lumea ştie cât de implicaţi suntem în popularizarea cazurilor dramatice, în care ajutorul semenilor pentru cei aflaţi în suferinţă devine esenţial. Mai zilele trecute, de pildă, am scris pe larg despre tragedia care ameninţă parlamentarii liberali, aflaţi în imposibilitatea de a-şi încasa diurnele şi salariile modeste, din cauza grevei solicitate de preşedintele Crin Antonescu. Atunci făceam public apelul unei pensionare dornice să iniţieze fundaţia „Daţi un leu pentru peneleu”, pentru salvarea de la inaniţie a vajnicilor liberali, care nici măcar o ciorbiţă de doi lei cincizeci de la bufetul Senatului nu-şi mai puteau permite.
Revenim astăzi, cu un caz social la fel de cutremurător, la care apelul umanitar s-ar putea rezuma la „Daţi doi lei pentru Grivei!”. Nu, nu este vorba de patrupezii maidanezi care latră zi şi noapte pe străzile Bucureştilor şi riscă să piară, de frig şi de inaniţie, de atâtea coduri portocalii, ci despre un biped respectabil, cu pedigri, care nu se produce decât noaptea, la un cunoscut post de televiziune, dar care, tot din motive de portocaliu, riscă să rămână şi el cu maţele goale. Ne referim, desigur, la domnul Stelian Tănase, realizator TV şi analist politic, nu atât de cunoscut ca Monica Tatoiu, ce-i drept, dar, orişicât, spirit luminat. Dânsul nu şi-a mai primit salariul de la Realitatea de luni de zile, fapt acceptabil când e vorba de grivei mărunţi, dar nu şi de ditamai purtătorul de batistă! Fiind filosof prin vocaţie, omul a răbdat, la început, cu stoicism situaţia. De foame, şi-a mestecat mustaţa, şi-a mestecat barba, şi-a mestecat limba, dar când n-a mai avut nimic de mestecat şi-a încrucişat braţele şi a plecat în vacanţă, să-şi mai odihnească fălcile obosite de atâta combătut.
Domnul Tănase a declarat că intră într-o inedită grevă a tăcerii, hotărât să nu mai scoată un cuvinţel în apărarea confratelui literar Sorin Ovidiu Vîntu până nu-i intră toţi biştarii pe card. „Am plecat în vacanță și când o să fie nevoie de mine, cu siguranță, o să mă mai invite”, a precizat el înainte de a părăsi ţara unde Băsescu a ajuns să lege până şi vântu’, de tiran ce e! Deocamdată, nu se ştie destinaţia exotică pentru care a optat distinsul erudit, dar nu m-ar mira să fie o insulă sălbatică, unde nea Stelică să se instaleze ca un veritabil Robinson Crusoe mioritic. În mod sigur, acolo se va simţi ca acasă, numărul negrişorilor de pe plantaţii fiind chiar mai mare decât al celor de la Realitatea. Şi, dacă tot nu rezolvă problema cu haleala, n-ar fi exclus şi nici condamnabil ca domnul analist să împrumute obiceiurile antropofage locale şi să se înfrupte şi el, ca tot omu’, din vreo negresă cu tenul ca abanosul şi carnea mai fragedă ca merinosul, căci carnea lui Băse, din care a muşcat atât până acum, la teve, oricât ar fi ea de marinată în licori, tot groaznic de aţoasă rămâne!
