Taman când se bucurau şi Crinişor şi Victoraş că se află în topul încrederii, pitulaţi undeva în spatele staturii impozante a regelui Mihai, iaca vine un moldovian de la Iaşi şi le tulbură fericirea. Până acum nevăzut-necunoscut, şeful spionilor, Mihai Răzvan-Ungureanu, s-a cocoţat, în sondajele privind încrederea în politicieni, direct pe locul întâi şi, după câte se poate omeneşte prevedea, nici n-o să mai coboare prea curând de acolo. Şi, chiar dacă i-au vărsat lături o săptămână în şir vuvuzelele atunci când le-a cerut înzăpeziţilor să pună mâna pe o lopată şi să se mai ajute şi singuri, uite că ieşirea lui la rampă a prins bine la mulţime, întrucât aproape 40% dintre intervievaţi au răspuns că au apreciat acest gest. Hai că nu-i dracu’ aşa de negru, vă daţi seama? Aproape jumătate din români încurajează munca! Fabulos!
Pe de altă parte, cererea făcută de el, acum câteva zile, ca marii evazionişti să fie strânşi puţin de ouţele lor imense, îi va mai aduce, cu siguranţă, nişte procente, la capitolul încredere, din partea slabilor cocoşaţi de atâta ţinut în braţe graşii transpartinici. În ritmul ăsta de succesuri, este cât se poate de clar că Mihai-Răzvan Ungureanu va continua, cum zicea şi celebrul film despre spioni, „să le-o tragă” parlamentarilor USL, răpuşi de somnul raţiunii şi căzuţi într-o nesimţire stranie, din care nu se trezesc decât o dată pe lună, când se dă chenzina la Senat şi Cameră. Aşa că nu-i de mirare să-l vedem pe simpaticul premier cu mutră de tocilarul clasei ieşind, peste vreo doi ani, din maşină şi spunând presei nu cu un hăhăit, ci cu un surâs diplomatic, reflectând satisfacţia totală: „Un fleac, i-am ciuruit!”.