Victore, te-ai scos! Cine-ar fi zis acu’ vreo zece ani, pe când te potcovea Arogantul cu porecla de „Micul Titulescu”, c-o să creşti aşa de mare? Eu, unul, n-aş fi pariat: păreai umil, prost-crescut şi incapabil. Urania însăşi ţi-ar fi spus la vremea aceea că eşti făcut să răspunzi la comenzi şi lipsit de iniţiativă. Când vorbeai serios, pe ziarişti îi bufnea râsul, când făceai poante, te luau la mişto băieţii de la Caţavencu. Altfel spus, aveai toate şansele unui destin mediocru, iar la bursa pariurilor pentru ocuparea scaunului de prim-ministru ţi-ar fi dat toată lumea cota pe care o avea Fulgerul Bragadiru la câştigarea campionatului.
Până deunăzi te-a luat întreg aliotmanul lui Felix la mişto. La Badea erai nimeni, la Ciutacu erai fraierul de serviciu. Gâdea nu contează, dar, în rarele lui articulări coerente, punea punct după câte o ironie scremută în care-ţi rostea numele cu ajutorul lui Ciuvică. Acu’ două luni te-ar fi scuipat că nu i-ai tras-o lui Ungureanu de la tribuna Parlamentului, azi te pupă-n dos, pregătindu-se să treacă şi în faţă, ca să-ţi arate de ce sunt ei premianţii de la şcoala de media a lui Voiculescu. Mai mult, umblă vorba că Ciutacu are vise erotice cu sine în timp ce se vede penetrând o funcţie de secretar de stat, iar Dana Grecu roade creionul între dinţi cu gândul la ziua în care o să-i propui să-ţi fie purtător de cuvânt la palatul Victoria.
Victore, te-aşteaptă zile grele! Eşti speranţa lui Năstase, te-aleargă Hrebenciuc să-ţi ceară prietenia, iar Băsescu o să te-alerge pur şi simplu. Dacă te însămânţează ăştia la votul de învestitură, ai şapte luni să naşti o guvernare, dar tare mi-e c-ai pus-o înainte de vreme şi-o să te alunge Iliescu de acasă, că s-a săturat Bunicuţa să-l crească singură pe Oprescu în timp ce tu întinai nobilele idealuri ale socialismului concurând prin raliuri şi fandosindu-te cu bona filipineză.
Scuipă-n sân, Victore, şi pregăteşte-te să te-njure sindicaliştii, pensionarii şi revoluţionarii! Scoate de la naftalină discursurile despre greaua moştenire şi fă un training cu nea Nicu Văcăroiu, de la care poţi să înveţi cel mai bine cum e să umbli beat de fericire prin palatul Victoria, fără o lăscaie în buget. Şi nu uita că noi ţi-am ţine pumnii, Victore, dar tare ne e teama că peste şapte luni ieşi în decor şi zici c-ai fost legat de mâini şi de picioare!
