Îmi place vara numai iarna, când gerul care-mi face urechile casante şi zăpezile adunate în mormane împuţite, de-a lungul şi de-a latul Bucureştiului, mă exasperează într-atât de mult încât să-mi doresc să vină vara.
Altfel, vara mi-e absolut nesuferită! Asta nu are legătură cu pigmentul meu de Albă-ca-Zăpada care îmi colorează nasul roşu şi care face ca la întoarcerea din concediu toată lumea să şuşotească pe la colţurile tastaturilor „săraca, s-a apucat de băut”. Şi nici faptul că îmi petrec zilele de vară pizmuindu-le pe fetele de ciocolată, care se prăjesc liniştite la soare unse cu ulei de măsline ca să înteţească furia soarelui, nu este motivul pornirii mele contra verii.
Dacă stau bine să mă gândesc, mai zilele trecute nici nu-mi aminteam prea bine de ce urăsc vara. Am zis că e un moft copilăresc ca atunci când aveam impresia că nu-mi place îngheţata şi acum nu mă mai pot opri.
Dar când m-am urcat ieri în autobuzul 300 m-au năpădit, lipsite de duioşie, toate amintirile estivale pe care le ţinusem încuiate într-un colţ îndepărtat al minţii mele, de frică să nu reînvie. Iarna toată lumea e acoperită cu şube şi paltoane şi îşi ascunde nasul în fulare groase croşetate de mămăiţe răbdătoare. Oricare ar fi realitatea dedesubtul acelor haine, cel mai grav lucru care ţi se poate întâmpla este să-ţi gâdile nasul un iz de cojoc ud, ţinut în bucătărie când s-a tocat ceapa şi s-au afumat cârnaţii.
Din nefericire, vara se dă liber la goliciune şi poţi să înţelegi rapid cine face economie la apă, fiind adeptul metodei medievale de îmbăiere „mai întâi copiii, apoi adulţii şi dacă nu e aşa de murdară, o păstrăm şi pentru data viitoare” şi de ce suntem codaşi la consumul de săpun şi deodorant. Paradoxal, am avut întotdeauna grijă ca vânzările brandurilor de lux să nu sufere vreodată un declin din pricina noastră.
Dar ce mai contează mirosul acela greu, acru, de transpiraţie dospită, când el este impregnat în ţoale de firmă şi acoperit nereuşit cu parfumuri pentru elite?! Şi ce bine ar fi fost ca, în timp ce ne răsună în timpane „eu vara nu dorm”, să fi spus fiecare dintre noi „eu vara nu put”! Vedeţi, de asta nu pot eu să suport vara, că put mult prea mulţi!
