Până acum, văzând metamorfozarea foştilor securişti şi activişti PCR în oameni de afaceri şi capitalişti de succes, am fi fost tentaţi să credem că în România nimic nu se pierde, totul se transformă. Guvernul Ponta demonstrează însă o altfel de lege de conservare a energiei: nimeni nu se pierde, toţi se transferă. Evident, o lege făcută, ca mai toate în ultimele vreme, pentru băieţii deştepţi care ştiu cum se conservă energia sub formă de lei.
Dragoste de vamă
Recent, Victor Ponta l-a numit, între două demiteri şi un frecuş de ridiche din partea UE, în funcţia de secretar de stat la Ministerul Economiei pe Gelu-Ştefan Diaconu. Liberal sadea, tovarăş de drum al pesediştilor, domnul Diaconu are o vastă experienţă guvernamentală, aşa că instalarea lui în funcţie e, cumva, de înţeles: doar nu era să pună un novice care nu ştie că bugetul e ca vaca: dacă nu-l mulgi, devine sterp! Pe vremuri, în guvernarea CDR, omul i-a fost adjunct lui Nini „Palmolive” Săpunaru, directorul Vămilor. Foncţia-foncţie, vama-vamă, Diaconu a crescut în patru ani în ochii şefilor şi-n buzunare cât alţii într-o viaţă de om, dar visul frumos s-a terminat după ce a venit la putere Adrian Năstase. Care avea şi el diaconi mai flămânzi de hrănit, aşa că l-a dat afară în 2001, liberalul fiind nevoit să se mulţumească doar cu pâinea amară a postului de director general adjunct din cadrul Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din Ministerul Finanţelor Publice. Dar lui Diaconu îi plăcuse atât de mult să vămuiască, încât nu mai dorea decât să o facă din nou. Şi câştigarea alegerilor de către Alianţa DA a însemnat un mare „Da” şi pentru el: premierul Tăriceanu l-a numit vicepreşedinte la ANAF, dar şi, pentru că fusese băiat cuminte, şef al Autorităţii Naţionale a Vămilor.
Mai tare ca Bear Grylls
Când era omul mai fericit, vine însă un nou premier, Boc, care-l schimbă din funcţie în februarie 2009, supărat că Diaconu, miel blând, mai sugea bani lichizi şi de la consiliile de administraţie ale Eximbank şi Romsilva. Însă, cum nu doar beţivii au un Dumnezeu, ci şi liberalii vajnici, venirea la putere a guvernului Ponta a însemnat şi revenirea lui Diaconu în fruntea bucatelor: în urmă cu câteva zile, el a fost uns secretar de stat la Ministerul Economiei, urmând să-şi desfăşoare activitatea sub indicaţiile de o neasemuită valoare teoretică şi practică ale noului preşedinte al PNL, Daniel Chiţoiu. Urmărind o asemenea carieră sinuoasă şi spectaculoasă, am fi tentaţi să credem că Diaconu este un supravieţuitor care l-ar face pe Bear Grylls să moară de invidie – unde mai pui că el nici nu trebuie să mănânce rahaţi de urs carpatin ca să nu moară de foame. Ori că este un fel de mâţă blândă cu mai multe vieţi decât Motanul Felix, mâţă care, oricum şi oriunde ai arunca-o, ea tot în curtea palatului Victoria aterizează în picioare.
Astă-seară ne şantajăm în familie
La o cercetare mai atentă, vedem însă că şi aici lucrurile stau ca-n domeniul iluzionismului: ezistă o iexplicaţie, cum ar zice un celebru comic în viaţă, dar trebuie să ştii să o cauţi. Şi cine caută prin trecutul domnului Diaconu o va găsi rapid. Pentru că în fericita viaţă a lui Gelu-Ştefan Diaconu a existat un binefăcător pe care junele funcţionar ar trebui să-l pună la icoane, dând şi acatiste pentru sănătatea lui. Este vorba despre Dan-Radu Ruşanu, om cu mare greutate în PNL, care a fost, pentru Diaconu, ceva între Zâna Măseluţă, Zâna Albinelor şi Zânul ăla din reclamă: un personaj care l-a ajutat mereu să avanseze în carieră. Indiferent ce ar spune lumea despre el, Ruşanu e un creştin adevărat, pentru că, deşi a umblat o viaţă-ntreagă cu ochiul dracului, sub formă de bancnote, monede şi cecuri, a vrut să mai spele din acest păcat, năşind la greu. Pentru el, năşitul a devenit un veritabil hobby, pe care-l practică după orele de program, în weekend şi sărbătorile legale. Acu’, de ce vă miraţi? Toată lumea trebuie să aibă un hobby, nu? Ei bine, al lui Ruşanu e să năşească. Nu la figurat, ci şi la propriu. Aşa se face că el i-a năşit, pe rând, pe baronul de Iaşi Relu Fenechiu, pe Gelu-Ştefan Diaconu şi, evident, pe Daniel Chiţoiu, noul ministru al Economiei şi mai noul lider suprem al liberalilor, pe perioada când Crin veghează la Cotroceni.
Dacă mâine-poimâine se-nsoară a cincea oară Tăriceanu, bine-ar fi să-l pună naş tot pe Ruşanu, că omul are mână bună şi poate-i ţine şi fostului prim-motociclist al ţării căsnicia mai mult! Fireşte, nimeni nu poate susţine că oamenii ăştia se numesc între ei prin instituţiile statului, fiindcă ar fi, cu toţii, o mare famiglie. Nici pomeneală de-aşa ceva! Ei sunt puşi acolo pentru că au expertiză, sunt pricepuţi şi formează o echipă sudată. Mai nasol pentru ei e faptul că şi colegii din PSD formează o echipă sudată, care abia aşteaptă, aşa cum a demonstrat recentul caz al procurorilor CSM săltaţi de poteră fiindcă încercau să-l şantajeze pe ministrul liberal Silaghi, să le vină de hac partenerilor de guvernare de la PNL şi să le tragă scaunele de sub fund, ca-n filmele cu proşti. Căci, la urma urmei, orice naş îşi are naşul, nu-i aşa?
