Rob Marshall e un expat care cochetează cu ideea ciudată de a deveni român. Ar fi putut însă foarte bine să fie un sud-coreean burtos sau un francez plăcintar, dar nu e. El este chintesența britanicului de vârstă medie, frumos de înțepenești, cu alură tipică de actor care îți amintește când de Robert Redford, când de Jude Law. Motiv pentru care se și joacă de-a modelul sau actorul, atunci când i se oferă ocazia. Asta deși ar fi vrut să fie pictor. Nu i-a ieșit, așa că lucrează pentru Corcova, un brand românesc de vinuri pe care l-a dezvoltat împreună cu câțiva parteneri la fel de ahtiați după spirtoase.
Reporter: Sting o ardea la un moment dat cu „I’m an Englishman in New York”. Tu fiind la rândul tău un britanic, doar că la București, cum crezi că stau românii cu bunele maniere?
Rob Marshall: Dacă bunele maniere constau în a bea cafea în loc de ceai, înseamnă că sunt destul de necioplit. Pe de altă parte, nici nu știu vreo persoană care să-și prăjească pâinea pe o singură parte (aluzie la versurile lui Sting din piesa mai sus amintită – n. r.). După mine, să ceri să ți se facă toastul în felul ăsta mi se pare ceva antisocial, super-pretențios și mai ales nepoliticos. Ca să fiu sincer, cred că politețea engleză maschează, adeseori, o reticență de a spune lucrurile pe față. Românii au chestia asta, îți vor spune întotdeauna ce cred despre tine. Hai să zicem că prefer abordarea românească, dar „bunele maniere britanice” sunt un clișeu cu care trăiesc fericit.
Rep.: Umblă vorba că lucrezi ca agent de vânzări pentru o firmă de vinuri. Să însemne asta că ești tovarăș cu bătrânul zeu Bacchus?
R.M.: Lucrez pentru Corcova, o companie viticolă cu peste 50 de hectare în județul Mehedinți. Încă n-am livrat, cel puțin după știința mea, vinuri pentru vreo orgie bahică. Cu toate astea, m-aș bucura să fac business cu Dionysos, Bacchus sau oricare dintre zeii antici, ba chiar le-aș oferi un discount pentru cantități industriale.
Rep.: Vin românesc sau bere britanică?
R.M.: E ca și cum m-ai întreba dacă prefer biftec tartar sau înghețată. Industria de vin românească trece printr-o perioadă în care companiile mici de vinuri, cum e și Corcova, se descurcă tot mai bine și reușesc să „fure” din piața producătorilor tradiționali. Situația e similară în Marea Britanie cu producătorii mici de bere. Consumatorii de vin și bere din cele două țări au obosit de producția pe scară largă, de slabă calitate, și vor să aibă de unde alege.
Rep.: Să revenim la faza cu britanicul la București. Împreună cu gagicile de la noi, sună ca un cocktail periculos. Sunt româncele atât de mișto pe cât se spune?
R.M.: Ca să-l citez pe marele Churchill: româncele sunt puzzle-ul unei ghicitori învăluite într-o enigmă. Mă rog, Churchill se referea, de fapt, la politica externă sovietică, dar cred că se potrivește. În afară de asta, cred că e just dacă spun că româncele sunt adeseori temperamentale, uneori imposibile, dar incredibil de frumoase și demne de tot efortul sentimental.
Rep.: Se zice că președintele României, Traian Băsescu, este mare amator de spirtoase. Cum i-ai recomanda vinul tău?
R.M.: Ei bine, spre deosebire de domnul Băsescu, vinul nostru a câștigat în popularitate de-a lungul timpului, devine tot mai bun și atinge stabilitatea la maturare.
Rep.: Vii din țara-mamă a democrației moderne. Cum vezi situația politică actuală din România cu acest background?
R.M.: Marea Britanie are, și ea, probleme cu politica și politicienii. Cu toate astea, aș zice că elita politică de la noi știe să se controleze, spre deosebire de cea din România. Deși a fi prim-ministru în țara mea e ceva ce poate să rotunjească binișor averea personală, e mult mai dificil să abuzezi de sistem în interes personal.
Rep.: Ești, probabil, la curent cu tentativa de destituire a președintelui Traian Băsescu. Hai să ne imaginăm următorul scenariu: o majoritate parlamentară hotărăște că regina trebuie înlăturată din funcție.
R.M.: Ultima oară când am încercat asta (cu Oliver Cromwell, în 1649) am sfârșit prin a reinstaura monarhia după numai 12 ani de republică parlamentară. Poate nu întâmplător: recenta nuntă regală, jubileul de diamant al reginei, ba chiar și orgia prințului Harry în Las Vegas, toate astea au dat un avânt incredibil coroanei britanice. Chiar și pe cât de nedemocratice și nepopulare sunt aceste persoane. Liz și Phil (regina Elisabeta și prințul Philip, duce de Edinburgh) ne oferă o distracție permanentă și un simț al mândriei naționale fără precedent printre alți șefi de stat aleși în mod democratic.
Rep.: Ce le lipsește românilor să fie, și ei, mai băgați în seamă prin Europa? Economia? Mai multe cântărețe ca Inna? Bomba atomică?
R.M.: Stabilitate și sinceritate. Dacă o țară, oricare ar fi ea, e reprezentată de indivizi înguști la minte, care acționează doar în interes personal, nu poate ajunge prea departe. Din păcate, mă tem că Inna va fi aleasă membru al Parlamentului European în următorii 10 ani.
Rep.: Ești de cinci ani aici. Cât vrei s-o mai arzi în halul ăsta?
R.M.: Lăsând politica la o parte, cred că România este un paradis neexplorat în ce privește vinul, oamenii de calitate și peisajele superbe. Aș fi fericit să rămân aici și, de ce nu, să aduc pe lume copii anglo-români frumoși și manierați, dar care să nu asculte totuși Sting sau să voteze pentru Inna.
