După 22 de ani de tranziţie putem spune că suntem încă departe de democraţiile occidentale. Ne încăpăţânăm să votăm tot soiul de mincinoşi, care ne fac să plângem, în loc să alegem şi noi nişte panglicari care, dacă tot nu ne spun adevărul, măcar ne fac să râdem. Uite aşa au procedat italienii care, dezamăgiţi şi de bunga-bunga lui Berlusconi şi de davai-punga socialiştilor de cumetrie, s-au răzbunat, votând un comediant, pe Bepe Grillo. Omuleţul are toate ingredientele unui politician de succes: se hăhăie, se bate pe burtă cu toată lumea, are glume de şantier în program, într-un cuvânt e popular. Evident, el propune numai bazaconii aiuristice şi imposibil de transpus în realitate, dar ce mai contează când, spre deosebire de Dan Diaconescu al nostru, le debitează cu umor şi, deşi n-are toate ţiglele pe casă, are măcar toţi dinţii-n gură!
Uite de-aşa politicieni ar avea nevoie şi România: dacă tot nu ne mai dau pâine şi, implicit, grătare, măcar să ne dea circ, nu? Şi, în locul oamenilor politici autohtoni, cu toţii mânjiţi şi compromişi în ultimul hal, de nici amantele nu-i mai votează, eu aş face un pas înapoi, lăsând conducerea ţării pe seama comedianţilor, că după atâta tragedie or merita şi ei să se afirme! De pildă, dac-aş fi Dan Voiculescu l-aş da jos din fruntea partidului pe Ăla Micu’, că oricum nu pricepe nimic, şi l-aş pune lider pe Bendeac. Ca să nu i se urce însă epilatului, pardon, emanatului şefia la cap, că doar ştiţi ce ego expandat are, aş face însă un fel de conducere colectivă, cu Momâie şi Gogâie, iar ca şefă a organizaţiei de tineret aş pune-o pe Cruduţa, ce, de asta nu râd toţi? Ponta şi Crin ar putea merge pe mâna lui Ţociu şi Palade, credincioşi simpatizanţi ai USL. Mai o tombolă, mai un travesti penibil, uită lumea ce ţeapă şi-a luat cu guvernul de cinstiţi şi-i votează cu 70% pe cei doi comici fâsâiţi ai ecranului, căci glumele lor sunt atât de vechi şi de răsuflate că până şi morţii din paleolitic ai lui Dragnea râd la ele şi-o să voteze cu două mâini – sau, mă rog, cu două falange!
În fine, Băsescu ar face bine să renunţe la revenirea în PDL, fiindcă, oricum, n-are nicio şansă. Mai bine îi scoate la înaintare pe băieţii ăia penibili din „Trăsniţii” şi în mod garantat fanii lui nu vor simţi mare diferenţă: ori trăsnit, ori trosnit, tot p-acolo! Unde mai pui că şi Trăsniţii sunt tot cu NATO, cu diaspora, ca şi Băsescu, şi, dacă nu s-a plictisit lumea de ei, deşi au tras până acum episoade mai multe decât are „Tânăr şi neliniştit”, slabă speranţă să se mai plictisească de-acum înainte. Singura problemă ar fi însă cine să conducă partidul, în locul vaporeanului. Fiindcă, dacă ne uităm bine la ei, atât Mârlanu, cât şi Chiorete au foarte multe din calităţile lui Băsescu…
Publicat în revista AC, nr. 10 (4 – 10 martie)
