Rula pe vremuri un film de mare succes la public: „Moscova nu crede în lacrimi”, film de la care ieşeau liceencele plângând de sărea sarafanul pre ele. Evident, chestia asta cu crezutul în lacrimi se întâmpla doar prin filme, fiindcă în realitate Moscova n-a crezut, nu crede şi nici n-o să creadă niciodată în lacrimile cuiva. Asta dacă nu cumva „cuiva” ăsta e rus, oligarh, a cotizat banu’ gros la tovarăşu’ Putin şi acum jeleşte de necaz că vine coana Ioropa să-i pună taxă pe mardeii din Cipru. Din păcate pentru oligarhi, nici coana Ioropa nu mai crede toate melodramele şi nici nu mai varsă lacrimi pentru oricine.
Ce se întâmplă în Cipru e simptomatic pentru mentalitatea consumistă care de ani buni domină unele ţări europene. Principiul e la fel ca la greci, că doar sângele apă nu se face: mănânci, bei, spargi farfurii, dansezi pe mese, iar când vine nota de plată ţipi la chelner că ţi-a umflat-o aiurea. Cam aşa au procedat şi parlamentarii ciprioţi: în loc să-şi asume risipa incredibilă care s-a făcut în ţara lor, traiul pe veresie şi creditele doar cu buletinul ale unei naţii care a păpăt muuult mai mult decât a lucrat, preşedintele Parlamentului şi-a sfătuit colegii să respingă planul de impozitare a depozitelor bancare, propus de UE: „Noi nu vom ceda şantajului”, a exclamat el în „aplauzele grele ale canaliei de uliţi”, mai precis în uralele câtorva mii de mitici ciprioţi care participaseră la festin, dar nu voiau să participe şi la plată.
Acum i-am auzit pe mulţi socialişti de cumetrie căinându-i pe ciprioţi cum i-au căinat şi pe greci, că vine Ioropa cea insensibilă la lacrimi şi le ia „banii dă pă CEC”. I-am auzit spunând că din acest „furt pe faţă” vor avea de suferit mii de oameni ai muncii de la oraşe şi sate, chelneri, ospătari, faianţari, căpşunari, zidari, care-şi depuseseră şi ei, din puţinul lor, oareşce bani la bancă, să aibă de bătrâneţe şi-nmormântare. Da, dom’le, corect, doar că în realitate lucrurile stau cam ca la Radio Erevan: faianţarii respectivi nu erau ciprioţi, erau ruşi, şi nu mai erau demult faianţari, cum probabil fuseseră pe vremea lui Brejnev şi Andropov, fiindcă-ntre timp deveniseră miliardari sub Elţîn şi Putin.
Nu-i un secret pentru nimeni faptul că frumoasa insulă a Afroditei a fost un Rai în vechime şi este şi astăzi. E adevărat că nu pentru toată lumea, ci doar pentru miliardarii de carton din ţările est-europene, din îmbogăţiţii din afaceri cu statul de prin Rusia sau Bulgaria, după cum e la fel de adevărat că mulţi bogătaşi români din Top 300 s-au lăsat ispitiţi de mirajul băncilor cipriote şi au băgat acolo milioanele ciordite de la buget, adică din buzunarul nostru. Ceea ce încearcă deci Europa e să impună prima „taxă pe japcă” din istorie, forţându-i pe şmenari să dea înapoi măcar o parte din banii şterpeliţi.
Partea nasoală, pentru ea, e că şmenarii se dau acum fete mari şi nepoţii oligarhi ai lui „davai ceas” încep să urle prin târg că sunt furaţi – tocmai ei, care, de sute de ani, n-au făcut altceva decât să-i jecmănească pe alţii. Partea şi mai nasoală e că ciprioţii pun botul la toată aceastră dramoletă şi, în numele „păstrării suveranităţii naţionale”, vor refuza să se culce cu Europa pe bani, ca s-o facă însă gratis cu Rusia.
Şi n-ar fi de mirare ca, în aceste condiţii, ruşii să fie priviţi de miticii ciprioţi ca salvatorii ortodoxiei în faţa lăcomiei papistaşe şi protestante şi să obţină o soluţie win-win. Adică să rămână şi cu miliardele furate neimpozitate, şi să-şi instaleze şi baze navale şi sonde de scos gazele de şist în insulă. Insulă care se va numi atunci, evident, Cip.ru.
Exclusiv online
