Citesc, mai nou, că cel mai rezistent simbol naţional, mândria noastră patriotică, rutina vieţii zilnice şi speranţa în vremuri de alegeri este în pericol. Directive dinspre dictatura europeană, cea care a vrut nu demult să ne ia cuţitul din mână în relaţia cu porcul, urmează a interzice folosirea bicarbonatului de sodiu în preparatele din carne. Adică un atentat cât se poate de clar la o efigie care, de la descoperirea întâmplătoare din cârciuma Iordache a Bucureştilor de altădată şi până în zilele noastre, nu a lipsit de la locul său de cinste pe frontispiciul identităţii ca naţie. Trecut cu bine prin vremuri de restrişte, război, foamete şi Epoci de Aur, mititelul e pe cale să devină amintire dintr-o trăsătură pe hârtie. Cel puţin în varianta lui tradiţională, cu gust autentic şi savoare inimitabilă, orice altă adaptare la noile precepte neputând fi decât un fals fără valoare. Un fel de Tizian chinezesc de 10 lei, un iPhone cu antenă TV, o Afrodită de ghips sau Bianca Drăguşanu pe post de divă. Probabil că gastroenterologii de la Bruxelles nu ştiu că dacă Ceauşescu n-ar fi atentat grav la numărul şi compoziţia mititeilor, ar fi jucat şi azi liniştit şeptic cu Bobu, de-l mai ţinea diabetul. Că nu aspiraţia spre cunoaştere sau liber la vize pentru Luvru i-au făcut pe cei mai mulţi români să-l facă mititel exact de Crăciun pe apostolul pastei de soia. Ci tocmai foamea (combinată, evident, cu o sete pe măsură) de a-şi recupera grătarul ascuns de Partid a fost cea care i-a mânat pe ei în luptă. Fapt confirmat la aproape orice discuţie populară din orice cârciumă, la o bere şi 10 mititei, că ce ne dă nouă, dom’le, democraţia asta?! Păcat de nea Nicu, el era băiat bun şi ne-ar fi dat de toate, doar că nu-l lăsa scorpia aia cu boală pe viermi. Dacă aş fi amatoare de teorii conspiraţioniste, aş zice că măsura e gândită de cineva care mai vrea o explozie a mămăligii. Cum însă nu ne priveşte doar pe noi, mă întreb ce rău mai face şi bicarbonatul ăsta, că mie mămăiţa mi-l dădea când mă durea stomacul?! Dar nu mă miră de la o vreme chestiile gen, citind mereu că nu e bine să mai mâncăm nimic, totul fiind toxic şi cancerigen, inclusiv apa plată cu lămâie. Personal, nu cred ca restricţia să aibă mari şanse de succes pe aici. Dacă ăia sunt convinşi că, în schimbul libertăţii de mişcare şi al fondurilor nerambursabile, vom renunţa la cel mai solid dintre puţinele însemne rămase, se înşală amarnic. România nu va fi o linie Maginot a mititeilor adevăraţi, ci un Mărăşeşti în care le vom arăta cămaşa morţii celor puşi pe ucis sentimentul românesc al micilor cu muştar. Murim, luptăm, mititelu-l apărăm!
