Unii gameri preferă jocuri cu grafică ce arată literalmente mai bine decât realitatea. Alții nu dau doi bani pe efectele vizuale, ci preferă mecanici de joc sau povești inteligente, la care creierul unui Alex Velea ar exploda. Fraieri și unii, și alții! Eu, unul, prefer să le am pe ambele – vreau efecte speciale de Hollywood și „Critica rațiunii pure” în același pachet!
„Company of Heroes 2” este unul dintre puținele jocuri ce reușesc să meargă bine la ambele capitole. Arată excelent, este complex și-ți dă de gândit. Este un joc de strategie în timp real care te pune pe frontul de est din Al Doilea Război Mondial, adică în timpul bătăliilor dure dintre sovietici și naziști. Primul lucru care te impresionează este cantitatea de „joc” pe care ți-o pune la dispoziție „Company of Heroes 2”. Te simți precum copilul lui Bill Gates într-un magazin de jucării. Ai o campanie single-player de vreo 15 ore cu misiuni diverse și foarte spectaculoase. Ai un mod denumit „Theatre of War” în care înveți mai multe despre frontul de est și ai ocazia să te confrunți cu niște provocări mai nasoale decât cele din campania single-player. În fine, există și multiplayer, care are și o mulțime de opțiuni de joc. Pe scurt, poți să pierzi cu ușurință suta de ore jucându-te „Company of Heroes 2”, ceea ce mă face gelos pe faptul că nu-s parlamentar român ca să am timp să mă joc cât am eu chef. Doar nu credeați că face cineva legi pe-acolo, nu?
Revenind la sovietele noastre, jocul simulează foarte bine ce însemna un câmp de bătălie din estul Europei în Al Doilea Război Mondial. Trebuie să ai grijă constant să ții soldații la adăpost, iar orice obiect din mediu poate fi distrus în felurite moduri. Aș putea spune chiar că avem parte de niște „pornografie” militară aici. Îți plac Panzerele nemțești, T-34 rusești sau faimoasele Katiușe, care? Nebunule! Vei fi foarte mulțumit de felul realist în care sunt recreate în joc. Katiușele, cel puțin, sunt o nebunie! Nu-i nimic mai plăcut decât să le torni nemților în cap o ploaie cu rachete care nu lasă nimic în urmă.
Chiar dacă tu vezi bătălia de undeva de sus, ca-n orice joc de strategie în timp real, poți oricând să te apropii și să-ți vezi fiecare soldat în parte. Atenția la detaliu a celor de la Relic este ieșită din comun. Chiar și când nu se întâmplă nimic poți să mai auzi câte un soldat spunând o poveste interesantă de război sau făcând o glumă. Generalul Iarnă, cel mai teribil aliat al sovieticilor, își face și el o apariție spectaculoasă. Când e zăpadă, toate tacticile se schimbă. Soldații și vehiculele se mișcă mai greu prin omătul adânc din URSS, un viscol poate să-ți omoare unitățile de frig dacă nu le adăpostești într-o casă sau pe lângă un foc. Râurile înghețate pot fi traversate, dar un foc de mortier bine țintit poate să spargă gheața și să-ți forțeze tancul să facă o baie de gheață. Până și infamul ordin numărul 277 care le interzicea soldaților să se retragă cu prețul vieții e prezent într-o formă în joc.
În concluzie, „Company of Heroes 2” este probabil cel mai bun joc de strategie al momentului – oferă o varietate mare de tactici și arată mai bine decât filmele de război ale lui Spielberg. Ce-ai putea să vrei mai mult!
