Gata! Suntem în drum spre Almaty. Așteptăm cu mult interes să descoperim și acest oraș. După 200 de km în beznă se aprind luminile orașului și începem să căutăm centrul. Dar, ca de obicei, în orașele mari centrul numai în centru nu este! Ne-am oprit la o benzinărie și am primit o schema cu indicațiile către hotel. După ce am rătăcit câteva minute pe străzi am realizat că tot wifi-ul ne va ajuta, așa că ne-am conectat la o rețea ce ne-a încărcat traseul pe telefon și, astfel, am reușit să parcăm mașina în fața hotelului.
Am dormit preț de 3-4 ore, pentru că a trebuit să ne trezim ca să dăm hainele la spălat. Ne-am mai învârtit prin cameră, ne-am echipat și am plecat cu gândul să cumpărăm cort, genți și alte lucruri necesare, așa că ne-am așezat la o terasă și am început să vă scriem și să vă punem poze. În Almaty am descoperit un mix de ruși cu orientali și în mixul acesta ies în evidență femeile, care sunt foarte frumoase. Aproape la fel de frumoase ca în România așa că ne-am lungit la bere, admirând “peisajul”. Continuarea acestei zile ne-a adus febră musculară și ne-a obosit atât de tare încât am decis să mai stăm încă o zi în Almaty.
Planul era să o ducem pe Yurty în Service la un control de rutină, dar, cum martorul de pe bord se stinsese, frânele își reveniseră, iar zgomotul de mașină de raliu începuse să ne prindă și pe noi, am renunţat la idee. Așa că am mutat doar numărul de pe față pe spate și am montat un carton autentic în locul lui. Am șters-o de praf prin locurile esențiale (pe unde sunt afişaţi sponsorii, normal!) și pornim către Rusia. Ne așteaptă 1600 km și o altă graniță cu peripeții.
Am traversat Kazakhstan-ul pe ploaie și vreme mohorâta din păcate. La un moment dat pe hartă ne-a apărut un lac acolo unde noi credeam că ar trebui să fie deșert. În realitate lacul nu exista sau cel puțin noi nu reușeam să-l vedem, dar cert este că pescarii vindeau peşte pe marginea drumului mai ceva că la noi la Dunăre.
Ne aşteptăm să ne întâlnim din nou cu cămilele, dar şi acestea se transformaseră în vaci aşa că am mai reuşit să mai dăm un punct în plus Turkmenistanului care ne-a oferit ocazia să facem câteva fotografii cu cămile. Drumurile sunt similare celor din Turkmenistan – adică praf! Am înaintat prin ploaie şi noapte, s-a făcut lumină şi ne-a întâmpinat o nouă graniţă. Bună dimineaţa, Rusia!
