M-am sculat duminică dimineață să văd un meci de box, dar am dat peste un soi de Dansez pentru tine, în care Lucică Bute al nostru, sau al lor, că văd că și canadienii și-l revendică vârtos, era pe post de Bănică Junior.
În 11 din cele 12 reprize ale așa-zisului duel cu Jean Pascal, Lucică a valsat, a breicdansat, a bătut pasul pe loc, numai sportul pe care îl are trecut în dreptul numelui său nu l-a practicat.
Sincer să fiu, am crezut că și-a pus mănușile doar pentru că era frig în sală, pentru că nu prea am văzut să le folosească pe capul lui Jan.
Timid ca un școlar în prima zi, Bute s-a sfiit să-l articuleze pe Pascal, de teamă să nu-l scoată tovarășa în fața clasei, să-l muștruluiască și să-i scadă nota la purtare. Lucian desena în schimb niște cercuri imaginarea pe ring, pe care orbita inutil, în vreme ce spectatorii tăceau ca la un spectacol de teatru. Ce-i drept, prost de această dată! Noroc că Jan, băiat de cartier haitian, îl mai trezea din când în când din reverie cu câte un pumn în bărbie, ca să-i aducă aminte că se uită lumea la ei.
Eee, dar stați, că se sculă în repriza a 12-a bădica Lucian, și începu să mi ți-l alerge pe Pascal prin ring, și dă-i, și luptă, și luptă, și dă-i, însă cum porcu’ nu se mai îngrașă în ajun nici măcar cu o troacă de steroizi, arbitrii i-au dat victoria lu’ ăla.
La final, pentru că de pe colivă mai lipsea doar bomboana, Lucică, ce credeți că declară? Vreau revanșa, știu că pot să-l bat pe Pascal!
Dragă Lucian, din păcate, trebuie să recunoști că ai devenit singurul băiat cu terminația în ute, care când te prinde, te lasă în pace, așa că îți propun să te orientezi către alte sporturi la care l-ai putea bate pe Jan. Iată câteva exemple: go, șah, țintar, Nu te supăra frate, Monopoly și chiar șotron. Baftă!
