Că politica în România e, de fapt, o mare afacere în familie nu mai surprinde pe nimeni. Faptul că partidele politice se comportă însă ca niște amărâte de societăți cu responsabilitate limitată care mai și iau bani de la buget mă face să fiu invidios că n-am reușit până acum să înregistrez Partidul Ultra-Liberal Anarhist și să-l bag în Parlament.
Pentru că dacă aș fi reușit asta, cu siguranță aș fi avut parte, lună de lună, de o discuție interesantă cu casierița de acolo, în care ar fi trebuit să-i explic că am venit să ridic subvențiile pentru P.U.L.A. În cazul în care nu știți, ori ați uitat, partidele parlamentare primesc împreună, de doișpe ori pe an, cam 100.000 de euro de la buget. Nu, nu există vreun criteriu de competențe ori sarcini îndeplinite, ci doar așa, să nu moară de foame sediile centrale din Modrogan ori Kiseleff, ori să tușească limuzinele de partid de la motorină ieftină. Vasăzică, pe lângă banii făcuți din mânăreli de contracte ori șmenozeli cu veri care întâmplător au firme de construcții dispuse să schimbe niște borduri, politicienii primesc bani moca, fără să facă nimic. E ca și cum ar fi niște pițipoance care, pe lângă faptul că ar primi bani să frece menta toată ziua și să bea cafele, ar mai primi apoi încă niște bani, tocmai pentru că freacă menta și beau cafele.
Vreau teleportare, până la mare
Cum partidele politice funcționează, după cum ziceam mai devreme, ca niște S.R.L.-uri, atunci normal că se pot rezuma la a vinde gogoși. Că doar nu degeaba le zice societăți cu responsabilitate limitată, nu? Iar din categoria promisiuni, se pare că nimic altceva nu le oferă românilor un orgasm electoral mai mare decât autostrăzile, deși la noi sunt rare, costă mult, ori trec pe lângă orașe de care n-a auzit nimeni, precum Gilău. Recent, Bulă și Ștrulă din Guvern, alias Ponta și Șova, au anunțat că vom da drumul autostrăzii Comarnic – Brașov, unde kilometrul de asfalt ne va costa 28 de milioane de euro, iar dacă ar fi să-l credem pe Moise Guran pe cuvânt, costul total va fi undeva pe la 4 miliarde de euro. La banii ăștia vă dați seama că cercetătorii români ar putea să descopere secretul teleportării, bașca guvernanții ar putea să ne cumpere tuturor uniforme ca-n Star Trek.
