Anul acesta există șanse ca Premiul Nobel pentru Pace să fie acordat pentru iarbă. Mai exact, președintele Republicii Orientale Uruguay (numele oficial), Jose „Pepe” Mujica a fost nominalizat de un ONG olandez la Nobel tocmai pentru că a permis legalizarea marijuanei în țara pe care o conduce.
Pepe Mujica nu-i chiar un politician obișnuit: fost luptător de gherilă, acesta este considerat cel mai „sărac” președinte din lume pentru că-și donează o bună parte din salariu către caritate, își conduce propria mașină și locuiește împreună cu soția la fermă, unde face bani din vânzarea de crizanteme. Acesta a refuzat să-și ducă veacul în palatul luxos rezervat președinților Uruguay-ului, precum și toată suita de servitori care vine cu „foncția”. Genul de politician care ar avea 5% în România.
Acum, marijuana n-a fost lăsată pur și simplu „la liber” în Uruguay. Nu poți să te duci la non-stopul de la colț să-ți iei un cuiuț pe care-l să „bați” seara înainte de un film sau ceva. Nu-i așa simplu: ai voie cu să cumperi maxim 40 de grame pe lună (o cantitate care ar trebui să-i ajungă oricărui om normal, deși Snoop Dogg ar avea ceva de obiectat la faza asta), doar de la stat și doar dacă ți-ai trecut numele într-un registru național, semn că guvernul nu-și dorește să încurajeze consumul. Mai poți să-ți cultivi vreo șase plante pentru uz personal, dar să crești marijuana bună nu-i chiar cel mai ușor lucru din lume. Avantajul e prețul: un dolar pe gram, cam cât costă și pe piața neagră, în ideea că așa vor fi eliminați traficanții din discuție.
E un început bun pentru încheierea războiului împotriva drogurilor, o întreprindere eșuată, care a dus doar escaladarea violențelor legate de narcotice din America Latină și la prosperitatea cartelurilor. Asta în timp ce intră la pârnaie adolescenți amărâți care au vrut să distreze mai dubios într-o seara, ca să iasă criminali înveterați câțiva ani mai târziu. Cu toate astea, trebuie spus că vreo 58% din populația Uruguay-ului nu este pentru gigiconul legal, iar opoziția de-abia așteaptă să ajungă la putere și să anuleze acest efort. Dacă legăm procentul ăsta de obligativitatea înscrierii pe lista la stat ca să-ți cumperi iarbă fără să ai probleme cu legea, parcă văd că mulți pasionați de iarbă care nu vor neaparat ca acest lucru să fie public să apeleze la serviciile unui dealer de droguri care nu te întreabă cât fumezi lunar și cât ai voie să-ți cumperi. De-obicei, liberalizarea a orice n-ar trebui să implice statul atât de adânc în discuție ca să funcționeze.
Oricum, o lege curajoasă, făcută nu pentru a obține voturi de la populație, ci din încercarea sinceră de a rezolva o problemă spinoasă. Cum Barack Obama s-a trezit cu Nobelul pentru Pace-n buzunar doar pentru că a reușit să câștige niște alegeri, poate că Premiul Nobel pentru Iarbă nu-i o idee așa rea.
