N-am chef de nicio mare introducere, așa că o să intru direct în subiect. Știu că și colegul a mai scris pe tema aceasta, dar nu-i bai. Repetiția e mama învățăturii iar șaua trebuie bătută câteodată până pricepe iapa, troll-ul de internet, postacul sau idiotul util.
De fiecare dată când cineva face mișto de Elena Udrea (prin cineva înțelegându-se o bună parte a presei normală la cap, nu troglodiții care vorbesc zi-lumină despre ce vrei cât timp le bagi fisa unde trebuie), vei fi gratulat cu o reacție din gama: “ești un porc misogin”, “urăști femeile” ori “s-o xxx pe mă-ta/soră-ta/nevastă-ta”, ultimele replici aparținând, de cele mai multe ori, tot oamenilor care te acuză de misoginism. Se pare că le-a scăpat puțin pe jos coerența ideilor, dar de la trolli postaci sau de la idioții utili n-are rost să ai așteptări.
Există două lucruri importante aici, mari și late. Prima e o idee de-a dreptul stupidă, conform căreia cineva merită respect pentru că s-ar fi născut într-o anumită categorie: femeie, bărbat, țigan, somalez, gay, lesbiană, șahist, român, ungur sau roșcată natural. Acum, dacă în cazul ultimei categorii mai pot fi de acord, ținând cont de faptul că roșcatele natural sunt pe cale de dispariție, în celelalte avem de-a face cu greșeală. Nimeni nu alege să se nască femeie, gay, sau român. E pur și simplu ca la loto: ceva se întâmplă, și spuf!, te naști, spre exemplu, femeie româncă lesbiană. N-ai avut niciun merit pentru nimic din toată această ecuație, deci n-am de ce să te respect pentru toate aceste trăsături. Tocmai de aceea mi se pare stupid ca cineva să se laude că ar fi român, ori să fie mândru că ar fi gay. Dacă însă prin acțiunile tale arăți că ești un politician integru (știu, e un oximoron, dar totuși, acceptați-l de dragul argumentului) ori un șahist redutabil, atunci se schimbă foaia. Respectul vine ca urmare a unei munci pe care cineva a prestat-o indiferent dacă s-ar fi născut femeie sau bărbat.
Dacă acceptați premisele, atunci cazul Elena Udrea poate fi tranșat cu ușurință. În esență, puțin contează că capul (sic!) PMP e femeie. Putea să fie, la o adică, și klingoniană, puțin îmi păsa, și puțin ar fi afectat respectul pe care i-l datorez unei femei politice care demonstrează că, de fapt, corupția nu face discriminări pe bază de gen în România. În definitiv, diferența dintre Elena Udrea și Viorel Hrebenciuc, dintre Daciana Sârbu și Vasile Blaga ori între Elena Băsescu și ăla a cărui meserie e auto și căruia n-am chef să-i mai caut numele pe net e infimă; și nu, n-are nicio legătură cu faptul că au sau n-au cuculeț.
Elena Udrea mai e însă ceva, pe lângă un politician corupt: cel mai facil argument pentru orice misogin. Departe de a arăta (într-o țară în care, e adevărat, misoginismul e la ordinea zilei peste tot) că femeile sunt la fel de capabile ca orice bărbat, și că nimeni nu merită să fie mai apreciat pentru ce tip de organe de reproducere are la purtător, Udrea a reușit performanța de a demonstra că este un stereotip și, de asemenea, să stereotipizeze femeile. Acum câțiva ani, dacă vă aduceți aminte, s-a apucat de croșetat, în plină campanie electorală, live la tv. Mai mult, de când e în politică, n-am auzit-o niciodată pomenind ceva de faptul că femeile sunt, de multe ori, victimele violenței domestice.
Acum, într-o altă campanie electorală, Udrea pozează, de una singură, într-un porno-candidat la prezidențiale (cine mai are vreun dubiu în legătură cu ce va face noua coană Leana în toamnă îi recomand să fie mai atent la ce zicea mecena ei de la Cotroceni) încercând, zice ea, să ridice scorul electoral al PMP. Ca să vă spun sincer, prima oară când am văzut afișul pentru europarlamentare al PMP-ului, am crezut că-i ceva la mișto, făcut de opoziție: o gagică blondă, în tocuri, cu un afiș care conține mesaje falice și erecte. Dar marii strategi din spatele PDL-ului, varianta cu măr, nu s-au oprit aici. Ca să o facă să pară cool, au convins-o pe Elena Udrea să sară cu o parașută, dând drumul, în mod evident, la cele mai previzibile glume pe această temă. Și nici nu-i de mirare că ele au apărut. Ca să înțelegeți de ce, imaginați-vă următorul scenariu: Victor Ponta, într-o reclamă la un centru de fotocopiere, îmbrăcat într-un tricou pe care scrie “Keep Calm and Copy-Paste”.
Cireașa de pe tort e însă alta: nu reușesc să-mi dau seama de vreo reușită de-ale ei obținută prin propria ei muncă. Tot ce a făcut, a făcut până acum pentru că a avut în spate un bărbat puternic care a împins-o ba la cancelaria prezidențială, ba dezvoltator imobiliar, ori ministru care toacă bani pe săli de sport și genți Vuitton, în vreme ce presupusul ei guvern de dreapta reduce cheltuielile.
