În plin start de război civil în Ucraina, și în România are loc un mic conflict cu miză mult mai mică, dar cel puțin la fel de mocirlos. Cred că termenul atât de iubit de jurnaliștii români pentru asta este „războiul între palate”, care, de fapt, e doar un concurs de flegme și șuturi în coaie între Traian Băsescu și Victor Ponta. Adică, din păcate, președintele și, respectiv, prim-ministrul României. Ultimele victime ale aceste stupizenii naționale sunt Horia-Roman Patapievici și Mircea Mihăieș, care urmau să fie decorați de Băsescu pentru că au făcut ICR-ul să funcționeze, printre altele, iar Ponta nu vrea pentru că… discutăm imediat.
Mai întâi, însă, să ne luăm un pic de președinte, să nu zică lumea că suntem băsiști. Decorația asta era mult mai potrivită în momentul în care Patapievici a fost mazilit abuziv forțat să demisioneze din fruntea ICR. Știți ce zic, susținere publică, chestii, lucruri. Ei bine, nu! Trebuie să așteptăm până la o campanie electorală la care Băsescu vrea să-și promoveze noul partid de buzunar, iar intelectualii, care l-ar fi susținut în mod tradițional, strâmbă din nas la Udrea (cine n-o face?!) și, cumva previzibil, îi fac ochi dulci Monicăi Macovei, noul mare dușman (?!) al PMP. Probabil că un pic de bunăvoință din partea intelighenției de dreapta românești nu strică, s-o fi gândit președintele, dar tot ce-a făcut a fost să-i tragă pe foștii șefi ICR într-o mocirlă de care n-aveau nevoie acum. Și oricum, în afară de câțiva lingăi, care sunt deja membri PMP, nu va vota și nici nu o va sprijini niciun intelectual pe Udrea. Niciodată. Nici măcar dacă are de ales între ea și Dan Diaconescu sau ceva.
Totuși, ipocrizia marinarului pălește pe lângă imbecilitatea declarațiilor prim-ministrului. În primul rând, felul în care a refuzat să contrasemneze decretul de decorare e demn de… aici mă gândeam la o comparație cu cine știe ce personaj monden imund, dar, până la urmă, tot la Victor Ponta am ajuns cu gândul. E pur și simplu în felul său de-a fi. A scris „Nu.” și a semnat și ștampilat cu ștampila de prim-ministru. Mă întreb de ce n-a făcut pipi pe documentul respectiv. Adică, dacă tot ne batem joc de funcție, să mergem până la capăt. Ce-i drept, vorbim de candidatul la președinție care nu-și asumă candidatura și de premierul care susține că nu e la putere, așa că nu mă miră.
Mai penibil a fost când i-a dezvăluit presei motivația din spatele refuzului său categoric. Se pare că Patapievici și Mihăieș sunt niște fasciști care fac declarații anti-românești. Contradicțiile evidente nu-s ceva nou în discursul lui Ponta, dar reușește să mă surprindă de fiecare dată. Cum penița mea de cerneală să fii fascist, dar să-ți urăști țara, așa cum pretinde Ponta că fac ne-decorații?! E ca și cum ai fi un comunist îndrăgostit de piața liberă sau anarhist care crede că soluția la toate problemele sociale este un stat puternic. Nu o fi, oare, mai „fascist” să le promiți românilor că te duci în Parlamentul European ca să-i „aperi” (de cine, Victor? Confiscarea averilor marilor corupți, drepturile homosexualilor – exact care-i pericolul european pentru România, Victor?) sau că le vei oferi o Românie „puternică”?
Dacă aș fi printre cei pe care vrea să-i decoreze Băsescu, eu aș refuza orice ordin național, broșă patriotică sau cercel tricolor.. Până la urmă, de-acum doi ani a fost o decorație mult mai potrivită, venită din partea unor oameni care înțeleg ce a făcut bine Patapievici la ICR și nu vor să-l folosească pentru manevre politice mai ieftine ca o prostituată de pe Mătăsari.
