Să lămurim de la bun început că zilele astea n-am avut parte de nici o plăcere. Toți vorbesc despre ființe aparent umane și un om cu față de cal. Toți nasc sau pozează cu perne de rezemat capul în mașină sub țoale, doar, doar i-ar păsa cuiva cum a fătat o primată domesticită care face drumul între Acces Direct și La Măruță. Sau un cal umanizat, cu o freză de copil de 10 ani care ascultă Iron Maiden și crede că se uită la Marian Vanghelie bătut peste meclă cu culegerea de română de a 10-a. Atât.
Ernest, limaxul ăla vertical îmbrăcat ca o cămilă rugbistă, care prezintă emisiuni pentru adolescente urâte care vor să pară rebele a devenit tată. Soața sa, ceva între iapă și om de Neanderthal a dat pe-afară ieri un mânz de nota 10 în ciclul de notare al cailor. O frumusețe care îi aduce aminte lui Ernest de copilăria sa în hambarele de lângă București, unde era călărit de bătrâni cu măsele care se învârt în jurul propriilor axe și fetițe inocente care mâncau vată de zahăr pe băț. Ce copilărie, ce desfăț! Mai ales când se juca cu Chiucapagra aia de fier forjat de Oreste.
Tot ce am cu Ernest este maimuțăreala aia patrupedă de care dă parte. Acea privire de mamifer inferior respins de societate. O figură de borcan de chefir din care a sorbit libidinos Simona Pătruleasca. Și cu barba aia asemănătoare cu niște rădăcini fioroase de lalea,zici că e un stâlp din ăla de iluminat de la semafor cu niște fire electrice. Atât. Și faptul că nu recunoaște că sub ploverul ăla de manechin din anii ’20 ascunde încă un set de picioare și de copite. N-are curajul să înceapă să alerge în emisiunea sa de prost gust, să se ducă și să pască iarbă de pe pășune.
