E adevărat că părinţii, fraţii sau vecinii care ascultă manele nu ţi-i alegi, ci te alegi cu ei. La fel de adevărat e însă că te poţi debarasa de toţi, când te stânjenesc prea tare. Când spun debarasa, nu mă refer neapărat să le arzi una la pifometru cu piatra, cum i-a ars Cain lui Abel, sau să speli sabia-n ei, cum a făcut Romulus cu Remus. Pur şi simplu te dezici de ei şi dai de înţeles lumii că nu eşti cu nimic vinovat de belele pe care le fac. Chestia asta n-a priceput-o Băsescu şi acum e prea târziu.
Toate oalele la care frăţiorul Mircea a lins smântana se vor sparge, în mod previzibil, în chelia prezidenţială. Dar nu de chelia prezidenţială ar trebui să ne fie teamă, că asta-i chelie rezistentă, călită la soarele Ecuatorului. De Justiţie ar trebui să ne temem, că e mai fragilă decât coaja de ou. Or, recentele isprăvi ale codoşului mijlocitor de şpăgi pentru judecători aruncă o uriaşă pată de noroi în obrazul Justiţiei.
Cine să mai creadă că Justiţia e independentă, când uite, tocmai fratele omului care se lăuda că a scos-o de sub oborocul corupţiei negociază, pe milioane de euro, libertatea magraonilor cuţitari? Cine să mai creadă că DNA nu acţionează la comandă, când înregistrări ale dialogului Băsescu-Mondial Jr apar mai întâi la televizor, deşi stenogramele lor se aflau, probabil, în sertarele procurorilor de luni de zile? Din această lovitură, nu ştiu dacă Justiţia românească îşi va mai reveni vreodată.
Ce n-au reuşit baronii PSD a reuşit, cu sau fără voie, Băsescu, prin cumetriile sale. Acum, orice ar spune Bercea Mondial e propagat de Antena 3 şi devine cuvânt de oracol. Zice Bercea că au luat şi Kovesi, şi Livia Stanciu şpagă 2 milioane! Cred toţi! Păi cum să nu crezi, din moment ce fratele preşedintelui a luat în mână un sfert de milion şi el cu guriţa lui recunoaşte asta? Mă şi mir cum de Voiculescu nu s-a gândit să-i mai achite lui Bercea din pierdere doar aşa, ca să se distreze, că era-n stare ţiganu’ să se jure că şi lu’ băsista aia de Merkel i-a dat vreo 5 milioane, ba şi lu’ Obama zece, fiindcă-i de-un ten cu el şi-are mai mare încredere.
Toate astea, unul ca Băsescu, care se laudă că ştie tot ce mişcă-n ţara asta – râul, ramul, ar fi trebuit să le intuiască. Şi de-aia ar fi trebuit să-i spună lui Mirciulică încă din ziua când pe frăţior îl apucase milostenia creştină şi boteza puradei: „frate, frate, da’ brânza-i pe bani”. Dar nu i-a spus. Şi acum proverbul ăsta se va transforma, din păcate în „frate, frate, da’ brânza-i pe ani”. Şi nu mi-e de anii lor de puşcărie, cât de anii noştri de libertate.
