,,La început a fost Cuvântul. Iar Cuvântul, în esența sa, era o frază. ,,Avioanele decolează, Iar ochii îmi lăcrimează!”, asta spunea El." Așa a fost creat, în a zecea zi a lumii, de către Dumnezeu, manelistul. A fost ridicat și sculptat din scuipat și țărână, împletit cu aur masiv, de la Roșia Montană, și apoi a fost trimis în peșteră, izolat de ochii bănuitori ai lui Adam și ai Evei, îmbrăcat în piele de leopard și pantaloni de trening din fâș, având un ordin clar de la Dumnezeu: Cântă pentru îngeri, căci numai așa te vei spovedi de cocaină și marijuana!
Milioane de ani mai târziu, în România, maneliștii provăduiesc și miluiesc urechile enoriașilor cu vocea Domnului. Prin ei grăiesc atât găștile de arhangheli din Eden, dar și dracii din Tartar, adunând laolaltă vechile învățături ale Babilonului. Fără ei, nici acum iarba n-ar avea clienți, iar saloanele de răsfăț din buricul Capitalei, vizitatori. Nu sunt nici preoți, nici călugări și nici sihaștrii, dar cred și se roagă zi și noapte în fața lui Dumnezeu, cel ce i-a creat, le-a dat hrană, proaspăt cosită, tocmai din Cuba și i-a croit după forma și asemănarea peștilor de la Romană. Ei sunt! Maneliștii! Feriga lipsă din evoluția umană!
Salam, Minune, Guță, Vijelie și Paleru, toți sunt sfinți în felul lor. Monștri sacri ai scenei care, după o ediție de freestyle în Rahova, pot să dărâme emisiunea Fetei de la Miezul Nopții de pe Taraf, bucată cu bucată, folosindu-se doar de cuvântările lor. Muzica lor este nepământeană, cu un flow care s-a mai auzit doar în filmele cu Rajman Kalan, prințul Persiei și niște rime cu o simbolistică aparte. Ritmul, versurile și calitatea sunetului prezente doar într-o megaproducție cu indieni și kurzi care dansează în fața Taj-Mahalului, la bustul gol.
Bineînțeles, fără această specie muzicală incredibilă, nimeni și nimic nu mai exista. Punk? Păi ce muzică ar fi ieșit dacă împerecheai The Sex Pistols cu Nicu Paleru? Pop? Michael Jakson? Pe ăsta ghici cine l-a promovat? Vali Vijelie, în timpul turneului din SUA. Guns n' Roses? Amy Winehouse? Toți cântăreții ăia, de o ard pe șmen, sunt urmașii neoficiali ai maneliștilor, care vor să se ridice la nivelul lor, la prezența de spirit și la tabloidele în care sunt prezenți. Priviți-i, admirați-i și închinați-vă lor la fel cum vă rugați și lui Dumnezeu.
Asemeni proorocilor din Biblie, asemeni lui Ezekiel și lui Demostene din Isaceea, maneliștii pot să atingă coarda sensibilă a publicului. Ei au vocea și talentul de orator al lui David și smerenia lui Moise, grăind pentru public și pentru propriul popor. Peste 50 de ani, când nici unul dintre ăștia nu o să mai existe, toată Biserica Ortodoxă o să li se închine, o să-i canonizeze și o să le pupe microfoanele, cu care au interpretat atâtea piese de succes. Maico Terezo, ferește! Vine Salamul, Minunea și Vijelia!
