Oameni buni, o-aţ auzât dă nepoata Florişiel,
Care mi s-o măritat cu Văsâle Capdămiel?
Să vegeţ voi şe-o făcut într-o zî la dişpensari
Când s-o fost cotat dă ouă c-avea foalili cam mari:
– Domnu doftor, să rugă d-un feşior măi cinierel,
Dacă zâşi că iar mi-s gre’, vreu ca să mă scăpi dă iel!
Fă şeva să-l lăpădăm, c-am făcut numa trăznăi…
Şî dă află-a' mieu bărbat mă sturăşce în bătăi!
– Doamno dragă, stai puţân, nu mă tot lua aşa…
Zî-m’ măi bine ca să şciu: o-ai rămas cu-altşinieva?
C-ai acas’ patru copii, băli ca dunga pă asfalt,
Şî-s leiţ cu tata lor, cu Văsâle ăla ‘nalt!
Nu prea văd nişi un ghişăft dî la vale, dî la geal,
Şciu că nu eşci tu muierea care săre păstă cal!
– Domnu doftor, mă-nţăleji?…Baş dă asta mă şî cem:
Am, şe-i drept, patru copii…da-l făcui pă dracu ghem!
Nu măi vreu să nasc dăloc, nu-l măi fac nişi să m-omori,
C-o să creadă omu’ meu că-i copil făcut dân flori…
C-am şicit într-un ţăitung ,cum că-n lumie, ca să viez,
Tot al şinşilea copil şe să naşce îi…chiniez!!!
