Mutațiile genetice suferite de presa TV de tip ventilator au atins o nouă culme. Mai nou, canalele cu miros de canalizare din audio-vizualul mioritic au reușit să teoretizeze un nou model de banditism în care hoțul nu este cel care fură de la Stat, ci acela care dă la Stat. Momentul de cotitură în schimbarea dramatică a paradigmei economice românești a fost marcat, nici nu se putea altfel, de către odorizatul canal TV al pușcăriașului Voiculescu Dan. Colții carnasierilor însetați de dreptate din ograda lui Gâdea s-au înfipt adânc în beregata ministrului pentru Societatea Informațională, Marius Raul Bostan, cel care a fost expus unui binemeritat linșaj pe motiv că a ajutat autorități publice locale să facă economii substanțiale la finanțarea unor investiții. Preluând o amplă contra-dezvăluire publicată de produsul jurnalistic de mic litraj Jurnalul Național, două preotese ale limbii de la Antena 3 au detonat o puturoasă bombă de presă cu efecte devastatoare pentru mințile odihnite ale consumatorului de presă voiculesciană.
Bazele teoretice ale hoției – cazul Voiculescu
Pentru o mai bună înțelegere a modelului de hoție reinventat de haznaua media a lui Voiculescu este necesară o scurtă expunere despre bazele hoției. Modelul teoretic patentat de școala de banditism Crescent vizează o inversare a sensului de curgere a mălaiului într-o fraudă simplă, bazată pe jecmănirea liber consimțită a patrimoniului public. Cu alte cuvinte, noi, când punem geana pe un activ de la Stat, ne uităm cu atenție să vedem cine-l administrează. Apoi îl mituim pe fraier cu un pol și, eventual, un Pall Mall, și ne asociem cu entitatea de stat care deține activul pe care vrem să-l găbjim. În cazul de față, ca să nu batem câmpii, pușcăriașul Voiculescu a pus geana pe ICA (Institutul de Cercetări Alimentare) care deținea vreo 3 hectare de teren pe malul lacului Herestrău și vreo 10.000 mp clădiri. În perioada 1991-2003 pârnăiașul Grivco a inventat o firmă, Bioprod SRL transformată apoi în societate pe acțiuni, a asociat-o cu ICA, care i-a pus la dispoziție moca vreo 6000 mp de teren pentru construirea unor laboratoare. În loc de laboratoare, unii spun că Felix ar fi construit niște grajduri supraetajate în care a băgat tineret bovin pentru îngrășare și exploatare. Noi nu-i credem pe răutăcioși și spunem că omul a construit chiar actualul sediu Antena 3. Apoi a evacuat cercetătorii ICA într-o polatră închiriată, taica tata socru Sîrbu a mutat ICA sub ADS, unde l-a numit director pe Cornelui Popa, din partidul umanist al varanului. Popa l-a uns director pe doctorul Menci, părintele colesterolului, umanist și el, s-a pus de-o licitație de tip Menci vs Grivco, iar activul Statului la ajuns în proprietatea clanului Varano pentru 104.000 de euro. În 2004 se face un dosar penal la mișto pe care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție condus de Ilie Botoș îl face ghem și-l aruncă la coșul de gunoi al istoriei. Adică îl casează, că d-aia e curte de casație, nu? În 2006 Botoș dispare din schemă ca să reapară mare șef al DIA (serviciul de informații al armatei) și apoi la securiştii din miliție (UM 0215), iar locul său este luat de dna Laura Codruța. Doamna Codruța nu vede golănia ICA, fapt pentru care dosarul este redeschis de DNA (Daniel Morar, să-i dea Cel de Sus sănătate!), prejudiciul adus statului este cuantificat la 60 de milioane de euro, iar Vărănelul este parcat la Jilava pentru vreo 10 ani. Sediul și mălaiul se confiscă pe hârtie dar, în realitate, statul lui Ponta și acum al lui Klaus și Dacian se face că nu poate să-l execute pe vărănel și să redea mălaiul poporului. Până acum noi, oamenii, numeam asta hoție, banditism, corupție. De vreo două săptămâni sensul acestor fapte se schimbă radical.
Cazul Bostan- Nu i s-a luat, ci i s-a dat. Lui Stat!
În grajdurile (repetăm, spun unii) de la Grivco s-a elaborat, după arestarea clanului Varano, un nou model de gândire economică de tip viceversa. Adică Varano, care a șutit de la Stat este cinstit, iar cei care au ajutat Statul să nu risipească bani sunt hoți. Explicația acestui nou concept este simplă. Eu, Varano, fur de la Stat ca să-l aduc în faliment și să-i cumpăr averea pe 2 lei și vii tu, un civil educat, dar fraier, și ajuți Statul să nu crape. Păi asta înseamnă că mi-ai stricat mie manevra și eu nu am mai putut să fur, pardon, să privatizez. Deci ai furat de la mine, deci ești hoț.
Pentru a ilustra acest mod de gândire absolut logic, două gânditoare cu silicon au luat la țintă un astfel de bandit de sens contrar banditismului voiculescian și l-au tocat mărunt. Omul se numește Marius Bostan, denumit în cele ce urmează ministrul tehnocrat. Atacul s-a derulat pe două paliere. Primul este cel al parametrului de stare materială care indică faptul că subiectul nu moare de foame conform declarației de avere. Cel de-al doilea parametru este acela că tehnocratul a făcut afaceri cu Statul incorecte pentru că Statul a câștigat vreo 90% iar el, tehnocratul, a luat praful de pe tobă și, cu toate acestea, nu moare de foame. Din ce am înțeles noi, tehnocratul a avut un mod de operare foarte ciudat. Prin vehiculul VMB Partners SA, acest tehnocrat a intermediat pentru autorități publice locale servicii financiare destinate asigurării finanțărilor pentru investiții publice. Cele două savante au exemplificat cu vreo 4 contracte, modeste ca sume, ce-i drept, pe care această VMB le-a derulat cu statul și care au condus la îmbogățirea tehnocratului.
După investigații amănunțite, care au constat într-o vizită de 3 minute pe site-ul VMB, suntem în măsură să-l defăimăm și mai bine pe acest tehnocrat și să arătăm că omul a avut vreo 20 de contracte cu autorități locale. Și că serviciile de consultanță financiară s-au soldat cu rezultate catastrofale pentru toți bandiții de rit voiculescian din țara asta. La contractele de creditare intermediate de VMB dobânzile plătite de stat s-au situat între 2,3% și 4,2%. Și mai grav, la emisia de bonduri municipale cu credit punte, costul finanțărilor a variat de la 1,03% la 2,5%. Culmea este că din toate economiile realizate pentru Stat tehnocratul s-a ales cu vreo 700.000 de euro în conturi, adică ceva mai puțin decât banii de tampoane ai Cameluței.
Avem, deci, cele două exemple, respectiv hoția varaniană clasică în doi timpi (șpagă urmată de privatizare), și banditismul de tip tehnocrat, primitiv și fără acumulare privată semnificativă (am dat-o bine aici, nu?) în care Statul este îmbogățit prin economii substanțiale la finanțarea investițiilor. Se nasc două întrebări fundamentale. Oare hoțul și prostul s-au întâlnit în realitate? Și dacă da, cine-i mai șmecher? Așteptăm cu interes o nouă lucrare științifică de la editura Jilava, care să lămurească pentru totdeauna aceste dileme metafizice ale banditismului modern.
