Lumea politică s-a cutremurat acum câteva zile când s-a aflat că Bombonica Dragnea, fosta nevastă a lui Livache Dragnea, este acuzată de DNA de abuz în serviciu. Cică, zic procurorii, Bombonica ar fi plătit niște salariați de la Direcția de Protecție a Copchilului fără ca aceștia să presteze la slujbă nimic. Te umflă râsul, mai ales că, înainte de a comite acest presupus abuz, madam era oricum incompatibilă întrucât și deoarece era și administrator de firmă la Hotel Turris SA și oricum nu dădea pe la slujbă pe vremea când bărbat-su era președinte la Consiliul Județean.
Acest fâs juridic vine în completarea unui alt mare fâs în care Bombonica a fost scoasă de sub urmărire penală, în 2014, dintr-un dosar în care era acuzată de fiscul din Teleorman de evaziune fiscală! Bă, ești nebun? Anaf-ul controlat de vecepremierul Dragnea îi bagă ăstuia nevasta la pușcărie? Nu e panică, man! E doar o șușă de ochii lumii comisă de procurorii conduși de Tiberiu Nițiu. Și iată ce n-au vrut să vadă golanii care s-au făcut că anchetează acest caz. Redăm din memorie.
Agenția imobiliară Liviu Dragnea
Declarațiile de avere ale președintelui PSD Liviu Dragnea date pe vremea când era Dumnezeul județean la Teleorman arată ca oferta unei agenții imobiliare. Ne referim la declarația dată în decembrie 2006, prima disponibilă în ordine cronologică, de la intrarea în vigoare a legii care obligă demnitarii să completeze astfel de formulare. Din documentul găsit absolut întâmplător pe Internet, aflăm că aventurile imobiliare ale lui Dragnea au început în 1995, prin achiziția unui teren în suprafață de 5000 de mp a cărui valoare de impozitare nu este precizată, deși formularul o cere. Această “mică” omisiune o comite în cazul tuturor suprafețelor de teren declarate. În 1999, apetitul imobiliar al lui Dragnea depășește granițele județului. În calitate de prefect al Partidului Democrat de atunci, omul cumpără un lot de 1053 de metri pătrați în comuna Mîneciu din județul Prahova. Până în 2002, când devenise deja președintele Consiliului Județean Teleorman din partea PSD, Dragnea nu mai cumpără nici un teren. În acel an se pun bazele viitorului domeniu al “principelui” social democrat din Alexandria. Printr-o serie de tranzacții succesive, achiziționează un teren în suprafață totală de 3151 metri pătrați situat pe strada Ion Creangă la numărul 103, unde demarează construirea unei reședințe adecvate statutului de vătaf de județ. În 2005, la al doilea mandat consecutiv de președinte, își desființează firma Modern SRL, care opera un restaurant în Turnu Măgurele. Din această operațiune rezultă două terenuri în suprafață de 8422 respectiv 6741 metri pătrați, care întregesc patrimoniul imobiliar al “coroanei”. Această structură de patrimoniu imobiliar este preluată şi în declarația rectificativă dată în 22 martie 2007, pentru ca la data de 31 decembrie 2007, să se producă inevitabilul. Din declarația de avere a lui Dragnea dispar absolut toate terenurile, mai puțin cele aferente domeniului din Alexandria, din strada Ion Creangă, unde reședința “prezidențială” ocupă două străzi și este înconjurată de un gard cât toate zilele. În schimb, la rubrica venituri, “prezidentul” declară că tocmai i-a intrat în conturi suma de 3 milioane. Nu știm dacă e vorba de lei, de dolari sau doar de moneda din Bostwana!
Mătușa Tamara își schimbă sexul
La capitolul imobile, președintele stă mai de grabă modest. Un apartament în Turnu Măgurele, o casă de vacanță la Năvodari şi un viloi de neam prost în Alexandria, ultimele două în construcție, reprezintă un arsenal nedemn de un baron local de tipul domnului Dragnea. Noroc că se mai scoate cu cele două spații comerciale situate în Turnu Măgurele, rezultate din dizolvarea firmei Modern, active care produc oarece venituri pentru bugetul modest al familiei. Potrivit declarației de avere din decembrie 2007, spațiile închiriate aduc venituri totale de 16.000 de euro şi 54.000. De ce monedă este vorba iar nu aflăm, ceea ce ne duce cu gândul tot la moneda din Bostwana pe care domnul Dragnea o servește regulat alegătorilor în locul accesului la informațiile de interes public. Interesant şi puțin penal este faptul că pe tot parcursul anului 2007, domnul Dragnea uită că are venituri din chirii şi, pur şi simplu, nu le declară. Astfel, în declarația din decembrie 2006 aflăm despre un depozit de 15.000 de dolari constituit în 2001 şi despre salariile de 39.704 lei şi respectiv 29.880 lei încasate de domnul şi doamna Dragnea. În declarația dată în martie 2007, depozitul se diminuează până la valoarea de 9500 de dolari pentru ca în decembrie același an, să explodeze chiriile declarate cu strângere de inimă de marele bărbat de stat. Mai mult, un contract de chirie care aduce lunar 2000 de euro în conturile lui Dragnea apare declarat drept creanță de încasat de la firma Hotel Turris SA Turnu Măgurele, societate ale cărei acțiuni sunt deținute în proporție de 98,1768459% de Bombonica Dragnea. Ori, dacă vorbim de creanțe, înseamnă că este vorba despre sume mai vechi neîncasate, dar pe care domnul Dragnea a omis să le declare. La fel se întâmplă şi cu activul Hanul Diligenței din Turnul Măgurele, trecut la rubrica active producătoare de venituri şi nu la cea de bunuri imobile așa cum era normal. Bomboana pe colivă o reprezintă un împrumut cu schepsis pe care domnul Dragnea îl declară ca provenind de la socrul domniei sale, Prodan Petrache. În februarie 2002 şi aprilie 2003, președintele tuturor pesediștilor a împrumutat suma de 80.000 de euro de la un pensionar, bani pe care urma să-i returneze la data de 31 decembrie 2007. Numai că în loc să ramburseze banii, domnia sa mai umflă încă 100.000 de euro din salteaua socrului. Asta, deși conturile familiei au sporit substanțial, la cei 9.900 de dolari declarați în timpul anului, adăugându-se alte două depozite. Este vorba despre un depozit de 37.764 de lei constituit în 2003 şi un altul în valoare de 40.000 de lei depuși în 2005. De ce o fi ascuns domnul Dragnea aceste informații de ochii publicului care l-a votat, nu se știe. Știm numai că în cele două declarații de avere, scăpate către public în decembrie 2006 şi martie 2007, domnia sa nu suflă o vorbă despre acești bani. Să fie Dragnea atât de bogat încât să uite pe unde şi-a depus banii, or mătușa Tamara, sursă tradițională de îmbogățire la mahării PSD, şi-o fi schimbat sexul şi gradul de rudenie la Teleorman?
O glumă de 3 milioane
Că Dragnea nu este sincer şi încearcă să ascundă părți din avere de ochii alegătorilor o demonstrează ingineria pe care o aplică în decembrie 2007, când declarația de avere i se albește brusc la capitolul bunuri imobile. Pe ultima pagină a documentului regăsim mențiunea că a realizat venituri de 3.000.000 fără a preciza moneda, sumă ce rezultă dintr-un precontract de vânzare-cumpărare ce are ca obiect pozițiile 1,2,3,8, 9 şi 10 din declarația de avere anterioară de la capitolul bunuri imobile. Așa cum se poate vedea din facsimilul pe care-l publicăm, Dragnea susține că a vândut inclusiv terenurile din Năvodari şi Azuga. Din verificările noastre, rezultă că atât la Năvodari, cât şi la Azuga, Dragnea Liviu figurează ca proprietar de terenuri. La Năvodari are de plată suma de 607 lei, impozitul nefiind plătit din 2006 pentru suprafața de 492 metri pătrați, iar la Azuga impozitul este plătit până la 15 martie 2008, ultima plată făcută fiind de 98 de lei. Deci ce a vândut Dragnea în afara de blana ursului din pădure?
Manevrele lui Dragnea sunt previzibile și în raport cu bănetul din conturile Tel Drum, firmă despre care s-a spus că ar fi integral a lui. Pentru a masca drenarea unor marafeți din Tel Drum în bidonul său personal reprezentat de Hotel Turris SA, baronul o pune de o inginerie financiară de doi bani. Prin cererea de mențiuni numărul 31536 din data de 10 august 2005, Tel Drum închiriază de la Hotel Turris SA restaurantul. Adică, firma de asfalt își trage cârciumă, că nu se putea altfel, în vreme ce hotelul lui Dragnea rămâne fără restaurant. De fapt în spatele acestei manevre se ascunde un transfer de bani dinspre Tel Drum spre Hotel Turris. Că firma de familie a lui Dragnea își trece în obiectul de activitate închirierea şi subînchirierea spațiilor proprii sau închiriate abia în 2007, asta este altă treabă. Odată ajuns în conturile Hotel Turris SA, bănetul este dirijat spre buzunarul lui Dragnea printr-o altă inginerie de doi lei. La data de 22 mai 2007, Hotel Turris SA închiriază de la Dragnea două spații comerciale. Unul este Hanul Diligenţei, din Turnu Măgurele, construcție în care n-a mai călcat nimeni de ani de zile. Cel de-al doilea este un spațiu comercial situat în același oraș, în care este declarat un magazin de carne şi produse din carne. De fapt, în baza acestor contracte, Dragnea își încasează liniștit „dividendele” de la Tel Drum. Ca să conchidem, dacă firma Tel Drum nu este a lui Dragnea, atunci contractele de închiriere prezentate mai sus nu sunt decât o ghiolbănească formă de șpagă mascată plătită de Tel Drum pentru sutele de milioane de euro încasate din afacerile cu statul. Coldeo, marș în câmpul tactic și vezi ce mama dracului se întâmplă, că pare că au năpădit buruienile.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 5 (1204) – 4-17 aprilie 2016
