Întreaga suflare feisbucistă a putut citi, în dimineața asta, cu sufletul trist, inima pustie și curul plin de lacrimi, postarea de pe Facebook prin care Gabriel Oprea își anunță despărțirea de cea mai mare curvă din viața lui și anume politica. Cuvintele lui au fost de-a dreptul dureroase. De piatră dacă erai și tot oftai, aflând câte sacrificii a făcut omul ăsta, câte izmene a lăsat desperecheate, câte ciorbe s-au sleit la ”Cinci cocoși” așteptându-l, câte amante au rămas nesatisfăcute – nu tu blăniță, nu tu apartamențel – din simplul motiv că generalul Oprea a urmărit, mereu și mereu, doar interesul național, neglijând, în rest, totul.
Dacă ne uităm bine în urmă, vedem că asemenea trageri pe dreapta au devenit aproape un ritual și toți meseriașii care au dat la foc la țară se retrag acum cu torțe, de parcă nici bani publici n-au păpat, nici gura nu le miroase a Moet&Chandon și icre negre. Mai întâi a fost Năstase. A luat omul niște ani de bulău, s-a sinucis puțintel cu Gillette Mach3, că-i crescuseră niște floci la ceafă și arăta dizgrațios, pe urmă s-a întors acasică, unde cățelul a fost cel mai bucuros să-l revadă. Acum își halește banii albi puși la ciorap pentru zile negre, vizitează locații exotice și dă de înțeles, în public, că e prea scârbit de politică să se întoarcă.
La fel de scârbit de politică pare și domnul Mitrea. Dintr-o pedeapsă de 2 ani pentru ciordeală, el a efectuat cam jumătate și acum iată-l, vecinic tânăr și ferice, lăsând baltă politica dâmbovițeană pentru a se apuca de aia zambeziană. Pentru că, poate n-ați aflat, dar onorabilul domn Mitrea se duce la africani, să-i învețe și pe-ăia cum se fac vilele cu bani de la fraieri, ei trăind, săracii, până acum, doar în termitiere.
Cum ar veni, ca orice rechini cumsecade, crocodilii ăștia și-au halit prada – bugetul de stat – au jecmănit cât au putut, și-au tras comisioane cât au putut – iar acum, după niște luni de cantonament la Jilava, sunt iarăși ce-au fost și mai bogați decât atât, fiindcă la pușcărie haleala și cazarea le-am plătit-o noi, gușterii contribuabili.
Foarte probabil așa se va întâmpla și cu Gabriel Oprea. La câte dosare are pe cap, fără vreo patru ani de pârnaie nu scapă. Asta pe hârtie. În practică, va executa câteva luni, după care va fi eliberat condiționat, pe motiv că indispensabilii din pușcărie sunt prea strâmți și-l strâng tare la ego. Și-o să iasă și ăsta, și-o să-l vedem și pe el cu barbă de intelectual, cum și-a lăsat Năstase și, mai curând, și Mitrea, plecând prin cine știe ce țări bananiere, să-i învețe pe aborigeni cum se plagiază un doctorat – desigur, după ce-i învață mai întâi să se dea jos din copac. Iar noi o să rămânem mai departe în eterna și fascinanta Românie, și flituiți, și cu banii luați, drămuindu-ne drastic firfireii până la chenzină și luând parizer pe cârâială de la magazinul din colț.
Dar, dacă tot se duc corupții, când se duc, prin locații exotice, cum spuneam, poate că o fi și ăsta un semn. Cred sincer că doamna Karma nu doarme și, dacă Justiția din România nu a făcut dreptate, măcar să facă Justiția africană. Că la africani nu merge cu grațieri, arest la domiciliu, pârnaie la hotel Poarta Albă. Nu, tati, la ăia e altfel: i-ai ciordit, te-au halit. În suc propriu, la cazan, cu de toate. Deși, pe de altă parte, s-ar putea ca nici așa să n-avem noroc: am înțeles că unele triburi din Africa papă sănătos și nu consumă niciodată porcării.
