Din când în când ne dăm seama că Marea Unire în cuget şi simţiri a românilor a fost de fapt o unire în ură şi frică de “stăpân”. Stăpânul nu e întotdeauna un turc sau un rus, uneori e ceva mult mai greu de definit, dar mult mai înspăimântător: părerea vecinului de peste gard, pedeapsa divină şi mai ales Sfânta Ruşine la care ne închinăm cu două mâini.
Folosim ca metodă anticoncepţională “feritul” în ultimul moment, ne lăudăm cu olimpicii la matematică în timp ce în jurul nostru silabisesc analfabeţii funcţionali. Topurile ruşinii arată că ne e frică de apă şi săpun, dar noi am găsit o metodă să-i contrazicem. Am adunat 3 milioane de semnături pentru modificarea Constituţiei de la 3 milioane de oameni care probabil nici nu ştiu să silabisească cuvântul. Toţi uniţi într-o singură dorinţă: să scrie clar că doar un bărbat şi o femeie se pot căsători. Doar ei pot adopta, împărţi mobila la divorţ şi moşteniri la deces. Ba chiar, îi rugăm doar pe ei să se ţină de mână pe stradă, pentru a evita accese de scârbă necontrolată.
Semnăturile au ajuns la senat cu un camion. Nici nu se putea face altfel un gest atât de elegant. Noroc că zecile de cutii cântăreau greu şi oamenii care le-au cărat nu mai aveau unde ţine bâtele şi răngile. Din ce în ce mai mult ţări europene au înţeles că o relaţie e mai mult decât 5 minute sau mai mult (pentru norocoşi!) în dormitor, sub orice formă s-ar petrece asta. Noi am ales să ne uităm obsesiv, pe gaura cheii, doar la ce fac oamenii în spatele uşilor închise. Probabil de asta nu am mai auzit strigătele vecinei bătute de soţul iubitor. Şi cu siguranţă privirea îndreptată spre două bărbi care se unesc într-un sărut ne-a ţinut departe de o nouă generaţie de copii crescută în frici şi bătăi. Da, pare paradoxal, dar ne interesează şi revoltă mai mult cum se iubesc oamenii decât felul în care se urăsc. Vrem o lege care să ne spună cine îşi poate jura sprijin la bine şi la greu, în timp ce greul altora ne lasă reci.
Coaliţia pentru Familie sună minunat până îţi dai seama că ei nu se coalizează pentru a defini familia, ci pentru a demonstra tot ce nu poate fi. Pentru ei familia nu înseamnă colaborare şi tihnă, înseamnă normă şi reguli. Coaliţia a 3 milioane de mâini care s-au mişcat la unison să îşi demonstreze frica cea mare: de celalat, de necunoscut, de ce i-au obligat alţii să-şi imagineze.
Cum nu-i cunosc pe cei 3 milioane de semnatari, o să mi-i imaginez că pe cei mai buni oameni de pe pământ. Toţi mă vor ridica de jos dacă leşin pe stradă. Vor suna la salvare înainte să presupună că sunt drogată sau să verifice câţi bani am în portofel. Nu mă vor împinge, nu mă vor înjura, o să-mi răspundă la salut când intru undeva şi îi văd pentru prima dată. Nu vor profita de anonimat ca să arunce cu venin. Nu vor lovi oameni cu mai puţină putere. Nici animale. Îşi vor plăti taxele şi vor arunga gunoiul la coş. Nu îşi vor abandona copiii. Nu îşi vor face operaţii estetice care să ascundă minunea heterosexuală a dumnezeirii. Nu îşi vor lăsa în urmă familia atât de bine apărată în căutare de bani.
Şi poate, mai mult decât orice, îmi vor da mie şi copiilor mei 3 milioane de exemple despre ce înseamnă să fii om. În fapte, nu-n mâzgăleli temătoare pe o foaie.
Articol publicat în Academia Cațavencu nr.10 (1209), 27 iunie – 17 iulie 2016
