Parașutată în politica mare după ce a avut inspirația să-i intre în câmpul vizual și-n grații lui Traian Băsescu, Elena Udrea a avut o ascensiune fulminantă. Așa cum ”marmotilii” regretatului Gyuri aveau abilitatea de a simți când vin cutremurele, și blondina venită de pe frumosul plai cu boi din Buzău ca să le-ntruchipeze prin Playboy pe Cleopatra și Marilyn a dovedit, de-a lungul vremii, o formidabilă capacitate de a simți când și de unde sare banul. Și de unde sărea banul, sărea și ea. Nu vreau să insinuez că l-a luat pe Cocoș fiindcă el era plin de mangoți, iar ea era o fată de la țară care nu știa nici unde întoarce tramvaiul 5 în buricul Bucureștiului.
Pur și simplu s-a amorezat când l-a văzut așa bine copt, cu burtica aia înfloritoare și capul de o extremă inteligență ieșindu-i prin păr. Pe urmă, a făcut o pasiune și mai mare pentru domnul Băsescu, poate pentru că lui capul îi ieșea și mai abitir prin păr și a devenit nelipsită din preajma primarului devenit președinte. Capacitățile ei uluitoare, rar întâlnite la o pământeancă, au ajutat-o să crească într-un an cât alții în zece și așa s-a făcut c-a ajuns fata modestă din Buzău ditamai ministresa, cu miliarde pe mână. Din păcate, fiindcă și basmele se termină și nu întotdeauna cu happy-end, și duamna Udrea n-a avut parte de-o finalizare cum îi place ei. Scârbilii de la DNA au încolțit-o, i-au pus cătușe – dar tot din alea cum nu-i plac ei – și au ascuns-o puțin la bulău.
Binecuvântată fie însă închisoarea unde Duamna Udrea s-a nevoit fără foehn la closet turcesc, pentru că numai grație ei, blondina a ajuns la cele sfinte. Azi, când acuzațiile și procesele i se-nmulțesc precum ciupercile după ploaie, fosta ministresă pare întruchiparea sfințeniei pe pământ. Aproape nu trece zi să nu posteze pe Facebook o zicere cu substrat religios. Ori ne sfătuiește cum se postește, ori ne prezintă virtuțile castității și sărăciei și zădărnicia strângerii de vuittoane, cu aceeași evlavie cu care CEO Daniel și ciracii lui ne vorbesc, din limuzine, despre importanța târâtului în genunchi la moaște.
Doar că, potrivit cunoscutului dicton aramaic ”dacă tăceai, blondă nu păreai”, când și când Duamna Udrea își mai dă arama pe față – și asta nu e de la solar. De pildă, recent a scris un post în care condamnă vehement atitudinea față de Biserică a lui Iohannis, a nicușordanilor și, în general, a tuturor hipsterilor care l-au împiedicat pe bunul ei prieten Ponta să devină președinte. După ce nu ratează ocazia de a da o scatoalcă DNA, pentru că l-ar fi luat la bani mărunți pe Teodosie Șpagoveanul, pardon, Totmiteanu, fosta ministresă vorbește despre ”protestele de la Collective”. Ce-o fi ”Collective” ăsta nu știu, dar bănuiesc că e vreun magazin de țoale, de unde-și făcea ea aprovizionarea cu budigăi leopard când mergea la Paris. Ca tacâmul să fie complet, Duamna îi dă și-o replică unui impertinent, scriind, pe Facebook: ”Să vă aduc aminte o întâmplare reală: când Gingis Han a ajuns la porțile Romei, cu gândul să o cucerească, Papa a ieșit cu toți episcopii și clericii Vaticanului, cu cruci și steaguri bisericești să-i întâmpine… Gingis Han a rămas mut și impresionat dându-și seama că în fața acestei procesiuni orice bătălie este inutilă. A ordonat retragerea și duși au fost. Trageți concluzia dvs despre rolul bisericii în istoria omenirii”.
Aoleo, păi ce-ai făcut, măi, pisi, ai băut cerneala la ora de istorie? Nenea ăla de respira greu, de care vorbești tălică, nu era Gingis, era Attila, fată. Adică un domn zis ”biciul lui Dumnezeu” care a fost, într-adevăr, un mare ”son of a bitch”, dar a trăit cu vreo opt secole înainte de Gingis. Gingis, că veni vorba, n-a apucat să vadă Roma, nu mai zic că fraieru nici măcar la Paris n-a ajuns, ca tălică, să prinză și el reducerile la blănuri de vizon. Și de unde știi că a fost o întâmplare reală, Nuțico? E adevărat, îți plac bătrâneii, dar nu cred că i-ai prins și pe-ăia de pe la anul 450, ca să-ți spună ei cum a fost cu Papa. În altă ordine de idei, Attila a dat-o cotită din fața Romei când a văzut că-i mor soldații de malarie și alte boli, treaba asta cu ieșirea Papei e doar o legendă pioasă, pentru creiere mici. Cât despre Gingis, să fii matale sănătoasă, Nuțico, la ăla puteau să vină și zece papi și o sută de Danieli, că tot nu dădea înapoi. Individul, ca să știi, tocmai făcuse niște piramide de capete prin toată Asia, crezi că-l speria faptul că nu avea viză Schengen să treacă în Italia? Cât privește concluzia, trage-o singură, să nu ți-o tragă alții, și pune, pisi, mâna pe o carte de istorie, poate descoperi ceva și de Inchiziție, Giordano Bruno și adevăratul rol al bisericii în involuția omenirii. Că degeaba ai trecut prin facultatea aia de Drept, Nuțico! La ce aberații scoți, aș zice că tot într-un party ai ținut-o cât ai fost studentă la parti, școală ioc! Și oi avea tălică școala vieții – la câți ai învârtit pe degete ai merita și-un doctorat – dar mai bine taci când e vorba de cultură generală. Rămâi la rotit mătăniile, bob cu bob, sau dolarii, teanc cu teanc și taci inteligent, ca doar să pari proastă, decât să vorbești și să risipești toate dubiile. Sau, cum ar fi zis cineva, când le cerea cizmarilor păreriști să nu comenteze mai sus de cizmă, așa îți spun și eu: Nuțico, nu mai sus de tocuri!
