Inspirat de învăţăturile unui nord-irlandez, duşman al revoluţiei, care prorocea că “pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic,” Iohannis – fost şi el răul cel mic – se decide ca cinci ani să nu semneze nimic, să critice nu să muncească, să voiajeze, să nu dea pe acasă şi să-şi pună tinichele pe tuxedo, gen cod vestimentar.
Lucrarea sa de tip siesta şarpelului e pe cale să dea roade. Pe internet circulă deja petiţia pentru învierea lui Vadim. Chipurile, Iohannis şi apostolii cultului de nefăcut nimic sunt prea slabi la verb. Nu sunt apţi combatanţi împotriva PSD. Printre vajinicii luptători ai cauzei cuceritorilor se vorbeşte că arsenalul de injurii trebuie împrospătat. Şi aşa se scoate din joben un profesionist al sudălmilor.
Nimeni nu mai ştie că în urmă cu două decare Vadim era pe invers. Acum vituperează împotriva celei care a mărit pensiile, a aceleia care a ascuns gazul în Marea Neagră, a ţinut ca nimeni din popor să nu rămână în urmă.
Elitele oamenilor buni – nici în săptămâna iluminată de dinainte de alegeri – nu fac nimic. Îl lasă pe înviat să popească în interesul lor şi a eurocraturii.
O încleştare de zile mari se porni din neant. Urlă tembeliziunile. Ţipă patriotul naţional, vopsit în patrihoata multinaţională. Răul cel mai mic se metamorfozează, gen, în reaua cea mică. Şi nimeni nu percepe nuanţa.
Armata de ocupaţie, dotată cu înjurături, pe post de ghiulele de tun, stă resemnată în cazarmă, zicând că ţara asta e de rahat şi că n-o să se schimbe nimic niciodată.
Pentru că tot e vreme de Halloween, trick&track-ul diavolului nu prinde la oamenii buni care vor multinaţionale prospere, lefuri mai mici şi o viaţă fără vouchere. Lenea se instaurează mişeleşte ca praful de pe tobă.
Băuţi şi mâncaţi bine, suporterii binelui lasă totul în grija softului de născut preşedinţi buni. Pervers, răul cel mic se transformă în reaua cea mai mică şi brusc tăcuţii se scoală din morminte şi aleg Viorica Dăncilă, în ciuda bunilor, pe post de nebuni ai pizmelor pierdute.
În turul doi, se zice, se dă lupta între coborâtul din Mercedes (Merge des la somn) şi caratista cu mulţi dani, urcata la cota înaltă a răului absolut.
Românii par convinşi că reaua de azi e binele de mâine. Mereu aleg răul cel mai mic. Acum timpul e pervertit. Speranţa pupătoarelor de moaşte se leagă de reaua cea mai mică. Ca să nu fie taman aşa după dictarea cancelarilor. Un vot în ciudă, nu e chiar un vot de blam.
