Klaus Iohannis nu-şi mai aminteşte cum a băut cu Adrian Năstase cupa prieteniei în 2002, când semna Protocolul de colaborare dintre Forumul Democratic German din România (FDRG) şi Partidul Social Democrat (PSD). În urma acestui delict de neruşinare s-a năşit Sibiu – Capitala Culturală Europeană.
Adrian Năstase, larg la pungă, l-a ajutat pe primarul în funcţie cu finanţe de la buget şi relaţii la Bruxelles să-i crească şi lui o capitală, dacă tot a capitulat în faţa preşedintelui PSD de atunci, Adrian Năstase.
Protocolul era dulce-zemos atunci. Ca o portocală.
Când s-a aşezat la masă să semneze documentul, care şi azi atârnă pe net ca o dovadă a liber-schimbismului prezidenţial, Iohannis nu visa că peste ani stelele îi vor face pârtie spre Cotroceni. Altfel, principial vorbind, ar fi ştiut că PSD-ul e nefrecventabil.
Cum aşa să stai la masă cu ciuma roşie, iar peste ani să acuzi contaminarea?
Orice medic de ţară ştie că virusul bubonic se ia deîndată şi te cureţi peste câteva zile. Şi iată că Iohannis apare ca o stea, la 16 ani de la semnarea protocolului. E un mort frumos cu ochii scântâietori.
Poate că n-a avut contact cu un ciumat. Ci cu un prim ministru care l-a ridicat la nevoi. Aflat oarecum în Olimp, fostul primar devenit Zeul serviciilor, este aşteptat la notar să denunţe documentul, altfel poate fi acuzat de colaboraţionism cu ciuma roşie. Sau să-şi revizuiască rapid comportamentul şi să accepte un protocol de dezbatere. Aşa e fair. Altfel, poate vine Năstase şi povesteşte cum a băut Socrate cucuta, iar meseanul feredegist rahat cu polonicul.
