Tot încerc de la o vreme să-i înțeleg algoritmul ăsta ciudat al lui Țuc, cel care, pe meleagurile noastre de exemplu, a permis tot mai multor fanatici religioși să ia cu asalt rețeaua de de socializare. Nu reușesc. În schimb ei au reușit să-și trimită în Parlament, folosind uneltele Facebookului, prea aplecătorii și fals cucernicii de la AUR.
Să revin. Frate, cum faci o glumă despre preoți, cutume, cum pui un trucaj cu Sfântul Gheorghe care are în loc de suliță o frigăruie, cum primești comentarii la care tot ce poți să faci este să te crucești: „chiar așa am ajuns, ne batem joc de religie”, „d-aia ne merge rău, că nu-l primim pe Iisus!”, „n-aveți pic de respect pentru cele sfinte”, precum și comentarii pur creștinești cu trimiteri la origine și alte găuri.
Cu alte cuvinte, râdem, glumim, dar nu părăsim cimitirul. Cu habotnicii nu-i de glumă. Iar asta mi se pare atât de ironic și de un cinism atât de crunt încât nu-ți rămâne decât să-ți faci cruce cu limba în timp ce râzi. Marea Religie a Toleranței, Creștinismul, care propovăduiește în tot felul de pilde, pildulițe și pildușoare iubirea față de aproape din principiu și nu din interes, să n-arunci cu piatra că și tu ai păcatele tale și să te uiți mai întâi la bârna din ochiul tău și nu la paiul aproapelui, să întorci obrazul celălalt și să nu fie constrângere în religie. Dar mulți enoriași habotnici n-au de unde să știe lucrurile astea, căci n-au deschis niciodată cartea aia neagră cu cruce. Are prea mult scris și prea puține poze, spre deloc.
Apoi spui că Dumnezeu e atotputernic, atotcunoscător, bun, iubitor, perfect. Păi, simțul umorului e o calitate. Dacă Șeful Suprem nu râde la glume, sau nu înțelege o glumă, ce fel de perfecțiune e asta? Parcă-l și văd pe Petre la Porțile Raiului: ”Meștere, tu ai făcut o glumă despre religie, treci la demisol”. Sau pe PFA Daniel, o entitate foarte tristă și plângăcioasă, după chipul și asemănarea enoriașilor săi, băgând speciale seara, de unul singur, prin altar: ”Doamne, fraierii ăștia tot fac mișto de mine, trăsnește-i!”
Și dacă tot suntem la Ăl Bătrân, până și el a realizat că a greșit în Vechiul Testament când i-a nenorocit pe desfrânații ăia din Sodoma și Gomora. Ce-i drept, e mult mai simplu să dai cu un om de pământ, decât să stai să-i explici unde a greșit. Și pentru că nu putea să recunoască greșeala, căci are și el orgoliul lui și, pe deasupra, e perfect, l-a trimis pe Ăla Micu, Iisus, să-i ia pe partea ailaltă, cu argumente, cu exemple. Și uite că a funcționat. Iar Iisus, al cărui fan declarat sunt, în afară de faptul că e puțin cam hipiot pentru gusturile unora, a devenit numărul unu în ceea ce privește simțul umorului, propovăduind numai lucruri bune: Imagine all the people, iubire, respect față de persoanele cu dizabilități, față de colorați, săraci, curve, turnători și a atras atenția asupra preoților de orice fel că sunt corupți și le stă gândul doar la bani și alte treburi d-astea pe care le-au plagiat ăia de la The Beatles.
