Dacă înțelepciunea populară ne spune ce-a făcut țiganul când s-a văzut împărat – și nu vrem să insistăm aici asupra aspectelor oedipiene – , nimeni nu ne spune însă ce face musulmanul când ajunge primar la Londra. Pentru că, și imaginația lui Asimov s-o fi avut și tot nu ți-ai fi putut închipui un asemenea scenariu.
Dar iată că epoca modernă, corectitudinea politică și împuierea la foc automat a unei anumite părți a populației au făcut ca acest scenariu să devină realitate. După două milenii de la înființare, Londra are un primar musulman, răspunzând la răsunătorul nume britanic de Sadiq Khan – un nume de sorginte normando-anglo-saxonă, viitorul edil descinzând, probabil, dintr-un matelot viking uitat de colegi la soare, prin Mările Sudului. Nu putem decât să ne bucurăm de reușita lui și de calmul englezesc cu care trei din cele șapte milioane de londonezi au stat acasă, lăsându-i să voteze pe restul, care, evident, n-au ezitat să pună ștampila pe compatriotul lor. Asta așa, ca să nu-i mai acuzați doar pe români că-s iresponsabili și-i lasă pe alții să le aleagă viitorul.
Pentru ca ironia sorții să fie deplină și umorul să fie englezesc până la capăt, aflați că nenea Sadiq ăsta este candidatul Partidului Laburist. Carevasăzică, partidul tradițional al muncitorilor britanici l-a trimis pe scaunul de primar pe un domn pe care nu știu câți muncitori britanici l-au votat, dar bag mâna-n foc că l-au votat meleoanele de frățiori musulmani care o ard prin Londra fără să miște un pai, fiindcă trăiesc boierește doar din alocațiile pentru cei zece până la douăzeci de puradei. Cromwelle, Churchille, dormiți, bă-băieți, liniștiți, democrația a triumfat în Anglia. Trăiască vocea poporului! Poporul pakistanez, evident.
Dar, revenind la întrebarea din titlu: ce face musulmanul când se vede primar? Păi, ce să facă, pentru început constată că prin Londra trăiesc nepermis de mulți albi, ba majoritatea au și funcții de conducere. Adică, zice el – cum puteți citi cu ochișorii voștri aici – la conducerea rețelei de transport a Londrei, RATB-ul lor, cum ar veni, sunt prea mulți bărbați albi – 13, față de numai 3 femei, și alea tot albe. Ceea ce contravine regulilor corectitudinii politice. Ce contează că albii ăia au ajuns acolo, probabil, tocindu-și coatele pe băncile școlilor și muncind pe brânci. Sunt albi și asta e o mare problemă. Neapărat trebuie să dea primarul câțiva afară și bage în loc vreo doi-trei negri, vreo cinci arăbeți și mai multe doamne cu cearșaful pe ochi. Nu contează că ăștia n-au calificarea necesară. E suficient că nu sunt albi/albe, deci postul li se cuvine. N-ar fi exclus ca măsura să fie extinsă și la șoferi. Cine naiba i-a pus pe englezi să se nască toți albi? Să mai dea, domle, din șoferii albi afară și să angajeze și din minorități. Nu doar musulmani, negri, asiatici, apași, mayași și de alte naționalități, dar la o sută șoferi hetero să se bage și-un gay, o lesbiană, un zoofil și, de ce nu, un pedofil. Că ăștia din urmă, cel puțin, sunt tare amabili: dacă e autobuzul prea aglomerat, se oferă să-ți țină ei copilul în brațe, pe scaunul de la șofer.
Cu siguranță masochiștii de londonezi care au lăsat un Sadiq să le fie primar sunt acum foarte fericiți. Și o să fie și mai fericiți când vor primi, fiecare, câte un covoraș persan, pe care, de cinci ori pe zi, să se închine către Mecca. Fiindcă la englezi nu merge cu șpăgi electorale, cu ulei, zahăr, mici, găleți, chestii din astea. La ei șpăgile se dau pe urmă, după alegeri, fie că vrei, fie că nu vrei. Dar într-un fel, lasă, că-i mai bine așa. Londonezii nu vor mai trăi niciodată cu spaima de atentate. Ce terorist ar mai fi atât de nebun încât să atace un oraș unde primar e un musulman și ăla face legea? Lasă omul să-și facă treaba și, dacă nu distruge Sadiq Londra în patru ani, abia atunci vii tu, terorist cumsecade și o arunci în aer, că el n-a fost în stare. Sau, mă rog, mai ai răbdare încă vreo zece ani, că atunci nu doar primarul Londrei o să fie musulman, ci și Regina Angliei o să aibă burkha pe față.
