Zilele astea, Ion Iliescu s-a trezit foarte îmbufnat. Aşa i se întâmplă de fiecare dată în preajma Crăciunului. Noaptea, doarme prost, aude prin somn rafale de mitralieră şi vocea Tiranului (nu Băse, altu’!) urlând în microfoane „Aloo! Tovarhăşi! Aloo!”. Atunci se scoală, lac de transpiraţie, spre a răsufla uşurat când vede că lângă el nu e niciun Cârmaci, ci doar doamna Nina. Trece apoi în bucătărie, să-şi facă un ceai pe care-l bea simplu, cu o felie de pâine prăjită. L-ar bea cu cozonac, dar asta ar însemna să-şi renege convingerile de-o viaţă: cozonacul este specific Crăciunului, o sărbătoare asociată de bigoţi şi retrograzi cu naşterea cetăţeanului Iisus Christos, un personaj cu dosar dubios, aparent comunist, dar în realitate mistic, despre care savanţii sovietici nici măcar n-au stabilit clar dacă a trăit cu adevărat, darămite să mai fi şi înviat.
Dar ieri, după ce a urmat ritualul lui obişnuit, Ion Iliescu a avut, în sfârşit, şi un motiv să fie bucuros de Crăciun. A citit în ziar că o staţie a metroului din oraşul rusesc Sankt Petersburg se va numi „Bucureşti”. Deci ruşii ne-au iertat! Nu mai sunt supăraţi pe noi, cum au fost în ultimii ani, din cauza Tiranului (Băse, de astă-dată!). Ei, asta da veste minunată!
Imediat, Iliescu a pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe Ponta: „Victoraş, bună, măi, dragă! Ce făceai? Mâncai sarmale? Să-ţi fie ruşine, tinere, că întinezi cauza nobilă a comunismului cu varză murată şi carne tocată! Tot capitalişti de cumetrie rămâneţi, mă, bine v-am zis eu! În fine, uite care-i treaba: ruşii i-au spus, până la urmă, staţiei ăleia de metrou numele Bucureşti! Da, dragă, le-a trecut supărarea de când ai venit tu la putere! Da’ acum, ca să nu-i deranjăm iar, vezi cum faci să dotezi staţia aia cu tot ce are nevoie, să se simtă călătorii exact ca la Bucureşti! Hai pa şi să nu te mai aud că nu există Moş Gerilă şi nu face daruri la copiloţii cuminţi: uite că face, da?”.
Premierului Ponta i-a cam stat sarmaua-n gât când a auzit vorbele astea. De dotat staţii de metrou îi ardea lui acum, când încă nu i-a cumpărat Dacianei blană de Revelion? Nervos, şi-a sunat un subaltern – nu contează care, toţi sunt la fel – şi i-a dictat, la telefon: „Fii atent, coa’: vreau ca staţia aia de metrou de la ruşi, numită Bucureşti, să le dea impresia călătorilor că într-adevăr sunt la Bucureşti! Nu mă interesează cum faci, ce faci, că eşti băiat descurcăreţ”. Subalternul n-a mai apucat să zică nici pâs, că Ponta i-a trântit receptorul în nas. Dar, fiind, cum s-a şi spus, băiat descurcăreţ, a ştiut imediat ce are de făcut.
În primul rând, şi-a trimis oamenii pe teren, să culeagă de prin metroul bucureştean o legiune de aurolaci. Şi nu orice fel de aurolaci, ci bine dotaţi pe plan vocal. Că doar e perioada sărbătorilor, iar ruşii, neam ortodox, vor să asculte colinde. Ei, când or asculta-o rusnacii p-aia cu „Deschide uşa, creştine”, lălăită artistic de vreun puradel având, pe post de miel, un căţel înfofolit în cârpe, o să plângă de emoţie. Totul e să nu audă şi conductorii de tren colinda, că s-apucă fraierii şi deschid uşile vagoanelor din minut în minut, de-i trage pe călători curentul!
Dar asta nu i s-a părut descurcăreţului lui Ponta suficient. Ce mai are Bucureştiul? A, maidanezi! Imediat a dat un telefon la ecarisajul lui Oprescu: „Băi, trimiteţi-mi nişte maidanezi şi mie! Da’ nu d-ăia costelivi, vai de mama lor, că-mi trebuie pentru export! Puneţi şi voi nişte dulăi d-ăia îngrăşaţi de fundaţii, să simtă omul când îl muşcă, nu aşa! Da, şi aveţi grijă să fie şi vaccinaţi la zi, că dacă turbează vreun rus mă omoară Şefu’!”. Odată rezolvată şi problema maidanezilor, descurcăreţul căzu iar pe gânduri: uitase ceva? Sigur că uitase! Gropi în pavaj!
Aşa că a luat iar telefonul: „Domnu’ primar? Să trăiţi! Am nevoie de o echipă de muncitori, să-mi spargă nişte trotuare! Da, exact, fără să le mai pună la loc şi dacă se poate să mai taie şi puţin lumina în zonă ori vreo conductă de gaze! Îmi trimiteţi şi mie nişte dorei d-ăştia până diseară? Şi să aibă şi paşaport, că-i trimit în Rusia!”. Pe urmă scoase un alt telefon şi sună iar: „Vă salut, domnu’ Negoiţă! Da, eu! Uitaţi care-i treaba: aş avea nevoie de nişte fetiţe… Da, prospătură dacă s-ar putea, că nu stă nimeni să li se uite-n buletin! Le ziceţi că o să presteze în străinătate. La Sankt Petersburg le duc, dar, la câtă geografie ştiu ele, le puteţi spune că le trimit în Dubai! Vă salut cu respect, rămân dator!”.
Descurcăreţul recapitulă dotările staţiei: aurolaci avea, maidanezi erau, gropi în pavaj de asemenea, curentul tăiat, aşijderea, fete pe traseu numa’ pulpă, premierul avea toate motivele să fie mulţumit: staţia era un Bucureşti în miniatură, sub minunata şi înţeleapta conducere de stânga a primarului Oprescu. Dar, brusc, zâmbetul îi îngheţă pe buze: dacă ruşii făcuseră cumva prostia să pună peronul numai pe partea dreaptă, n-o să spună superstiţiosul ăla de Ponta că-i semn rău?
